Generaţia noastră a crescut în şi cu sentimentul gratitudinii faţă de persoana/persoanele care au însemnat ceva pentru destinul nostru. Eu, de exemplu, îmi exprim recunoştinţa pentru învăţătorul Iancu Enache, pentru profesorii de română Liviu Prorocu şi Iulia Leo Miza, pentru universitarul Mihail Iordache. Noi, cei (din ce în ce mai puţini din păcate…) cu care Ion Paranici – fostul redactor-şef al „Zorilor noi” şi al „Crailor noi” până a ieşi la pensie – a lucrat, avem acelaşi sentiment faţă de acest remarcabil om.
Aşadar, gratitudine nu numai pentru că şi-a creat o echipă cu care publicaţia cu cele două nume a străbătut cu onoare timpurile – echipă căreia noi i-am aparţinut –, ci mai ales pentru că, oricâte restrişti s-au abătut asupra noastră, ne-a fost pavăză şi sfetnic. Căci, dincolo de ceea ce-i datorăm profesionistului – echilibru, eleganţă, corectitudine, răbdare, autoperfecţionare, răspundere, curaj, înţelepciune şi încă altele, – multe i se datorează Omului, camarad în cel mai deplin înţeles al tranşeei în care am combătut cu toţii.
Ni s-a părut astfel o datorie să-l sărbătorim sufleteşte acum, când împlineşte 80 de ani. Este o vârstă din ce în ce mai comună astăzi, dar pentru Bărbatul care a trăit în tensiune fiecare clipă consacrată ziarului şi realizărilor lui este până la urmă încă o izbândă personală, atâta vreme cât atâţia oameni cu care pornea cândva la drum şi-au luat deja rămas bun de la viaţa aceasta.
Poate se va găsi cândva pana care să stăruiască asupra istoriei acestei publicaţii. Va remarca cu siguranţă „epoca” Paranici, cea mai lungă din istoria ziarului şi probabil cea mai fertilă, concurată în izbânzi profesionale doar de „epoca” – mai scurtă – Platon Pardău. Ziaristul Ion Paranici s-a consumat mereu în arealul redacţional şi în lumea cercetată de acesta, doar Poetului rămânându-i puţinul său timp privat, cel pe care l-a turnat în bronz în volumele sale de versuri. Este greu să faci operă literară la concurenţă acerbă cu opera jurnalistică, nici aceea prea amplă câtă vreme conducerea redacţiei era o intensă consumare de timp în defavoarea creaţiei poetice…
Dar Ion Paranici şi-a rotunjit nu doar vârsta, ci destinul însuşi. Intelectualul are în spate mulţii ani de redacţie de cotidian, iar creatorul – volumele sale, nu neapărat multe, însă asigurătoare de loc ales în panoplia scriitorilor bucovineni importanţi. Este greu să străbaţi într-o viaţă prin două imperii şi să ajungi demn la liman, fără ca zmeii-împăraţi să te scurteze de cap. Izbânda sa este într-o măsură şi a noastră, dar meritul este firesc al aceluia care a construit-o.
La mulţi ani pentru mâine, când împliniţi cei 80 de ani, domnule Ion Paranici!
Comentarii