„Oameni pe care i-am iubit”

Prof. Gheorghe Miserciu

(17 iulie 1942 – 22 ianuarie 1997)
Misi, așa cum era cunoscut în cercul de prieteni și colegi, nu mai este printre noi de 15 ani și mai bine. S-a dus, așa, tam-nesam, într-un ianuarie dulceag, aproape de sfârșit de veac douăzeci, în lumea îngerilor să le vorbească și lor despre Eminescu, Blaga, Goga sau Bacovia.
 

Nu știu cum de s-a îndurat să plece „pe o cale ne-nturnată”. Se pare că, dacă am lua în seamă una din credințele populare din domeniu, „oamenii buni sunt plăcuți lui Dumnezeu”, iar atunci am avea cât de cât înțelegere pentru plecarea sa. Aceeași înțelegere ar trebui s-o avem și pentru ceilalți întru simțire strămoșească confrați, plecați acolo tot în grabă: Ioan Mateiciuc, Teodor Sofia, Ioan Ignat, Gavril Crăciun, Dumitru Zaharia și să ierte Dumnezeu că uneori memoria îmi joacă feste de i-am uitat pe unii. Gheorghe Miserciu s-a născut la 17 iulie 1942 în localitatea Deleni – Cernăuți, în familie de învățători. Vremurile tulburi și prigoana sovietică asupra familiilor de români din teritoriile ocupate fac ca multe dintre acestea să se refugieze în România. Astfel că învățătorii, părinții săi, Gh. Miserciu și doamna, se stabilesc la Baia. Acolo va urma școala, având-o dăscăliță pe mama sa, după care urmează gimnaziul și liceul la „Nicu Gane” din Fălticeni. După bacalaureatul susținut la absolvire, se înscrie și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. La absolvirea studiilor universitare (1964) este numit profesor de limba și literatura română la Liceul Nr.2 din Dorohoi, unde funcționează până în anul 1967. Un an școlar 1967-1968, prin transfer, funcționează la Școala „Al. I. Cuza” Fălticeni. Următorul an școlar, 1968-1969, funcționează ca inspector școlar la Inspectoratul Școlar Județean Suceava. Din anul școlar 1969 și până în 1997 funcționează ca profesor de limba și literatura română la Liceul „Nicu Gane” Fălticeni. După 1990 se remarcă printr-o activitate publicistică intensă în presa locală: „Opinia fălticeneană”, „Crai nou”, „Noul vestitor al satelor”, reapărut după 1990. Este autorul unui reportaj privind comemorarea lui Eugen Lovinescu la Fălticeni. „S-auzi și să nu crezi” apare în „Opinia fălticeneană”, unde își expune pe larg motivația demersului său. Împreună cu C. Cucolaș și Șt. Stroe întocmesc „Fălticeni, 1971 – File de monografie”. Pe Gheorghe Miserciu (Misi, Gigi) l-am cunoscut din vremea liceului, dar prietenia noastră s-a înfiripat, devenind apoi statornică, din vremea activității sale didactice. În timp ce funcționa ca inspector școlar (1968 – 1969), m-a vizitat în mai multe rânduri la școala din Hreațca, un conac boieresc ce a aparținut, pe rând, lui Ștefan Albu și lui Emil Pentiuc. M-a fascinat să aflu de la el că aici, la Hreațca, a venit în dese rânduri scriitorul Alexandru Vlahuță la colegul de școală și prietenul din copilărie, Ștefan Albu, proprietarul moșiei și multă vreme prefect al județului Baia. Misi voia să scrie (poate chiar a scris) un studiu despre scriitorul din Pleșești (Bârlad), un mare admirator al lui Eminescu. „Tot mai citesc măiastra-ți carte/ Deși o știu pe dinafară”. A stat de vorbă cu cei mai în vârstă oameni din sat. Iar moșul Petrea Zancu, la cei 94 de ani, omul de casă al prefectului Ștefan Albu, își amintea de atmosfera de la conac: „Era un du-te vino, mai ales vara, în zilele de la sfârșitul săptămânii!” O știu sigur, Misi nu era agreat de mai-marii zilei, dar n-aveau ce-i face, era foarte apreciat de elevi și, în plus, un cărturar desăvârșit. Pe foștii săi elevi îi auzi spunând cu mândrie: „Am fost elevul domnului Miserciu!” Totuși îmi pare rău că uneori „obidiți de învălmășeala zilei” uităm prea ușor de cei care au plecat dintre noi. Gigi Miserciu, o Doamne, nu merită această soartă, el trebuie să facă parte din galeria „oamenilor care au fost” model de slujitori ai catedrei și cărții. De aceea cred că e potrivit ca cei care l-am cunoscut și apreciat să refacem mental acum, când ar fi împlinit 70 de ani, o secvență dragă din preajma Magistrului, a prietenului Gheorghe Miserciu. Și încă ceva. Profit de ocazia că executivul municipiului Fălticeni este condus de un profesor, iar în Consiliul Local se află mai mulți slujitori ai catedrei și vin cu rugămintea de suflet să acordați un semn distinctiv care să amintească în veac de profesorul Gheorghe Miserciu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: