Dreptul la adevăr

Am citit cu interes, dar vă declar cinstit și cu ceva surprindere și mâhnire, articolul dlui Ioan Țicalo, apărut în ziarul „Crai nou” din 3 septembrie a.c., sub titlul „1963 – începutul învățământului universitar sucevean”.

 

Surprinderea și mâhnirea desigur mi au fost provocate de unele „aprecieri” asupra unora dintre magistrii noștri de la „Sorbonica” din Suceava (Institutul Pedagogic de 3 ani). Apropo: Sorbona (celebra universitate pariziană), cu derivatele ei – Sorbonica, sorbonist și câte or mai fi – sunt mici ironii, poate răutăcioase, născocite pe seama institutului nostru de studenții filologi de la facultățile de 5 ani din Iași. Gustul amar al acestei ironii m-a determinat să pun mâna mai abitir pe carte și să-mi desăvârșesc studiile în Iașiul universitar, ceea ce au făcut o mai toți colegii noștri de la Institutul Pedagogic de 3 ani Suceava, promoția întâi din anii 1963 1966. Cred că și cele ulterioare… E adevărat că dl prof. univ. dr. docent acad. Constantin Ciopraga (12 mai 1916 – 2 februarie 2009), primul rector al IP3 Suceava, a ținut cursuri la Sorbona mulți ani. Când a fost învestit în funcția de rector la instituția suceveană de învățământ superior a adus, atât de la Iași, cât și din București, și nu numai, colaboratori dintre cei mai prestigioși, precum: Constantin Corduneanu, I.D. Lăudat, C.I. Roman, Lucia Cosma, Traian Chelariu (poet, scriitor și filolog bucureștean, prin naștere bucovinean), Mihail Iordache cu pleiada sa de tineri colegi, foști învățăcei ai dlui Ciopraga de la „Al. I. Cuza” Iași. La apelul dlui rector au răspuns prezent și cadre didactice de mare valoare din orașele regiunii Suceava, încât eu, fiu de țărani din Pleșești, precum odinioară Clăiță, urmând școlile înalte de la oraș, am putut înțelege perfect avantajele culturale și științifice ale marii „simfonii sucevene” de sub dirijoratul dlui rector din anii 1963-1966. De aceea, respectând dreptul la viziunea dlui I. Țicalo asupra acelor vremi și oameni, vreau să vă propun și „versiunea” mea asupra anilor de atunci. După ce autorul articolului vorbește laudativ la adresa dlui Ioan Lazăr, distins cărturar sucevean, profesorul nostru de lingvistică și latină, încheie spunând: „Se purta cu blândețe chiar și în zilele când era istovit de supărare, ceea ce îl determina să caute uneori compania lui Bachus”. De mai multe ori i-am fost alături. M-a luat, împreună cu Mitică Romaniuc (Dumnezeu să-i ierte!) la părinții poetului Nicolae Labiș de la Mălini, pentru a-l sărbători pe poet cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la naștere. Evenimentul a avut loc pe 2 decembrie 1965. Atunci, mama poetului, Profira Labiș, a făcu cunoscută poezia „Mama”. În toate aceste împrejurări, dl Ioan Lazăr refuza politicos orice contact cu licoarea lui Bachus din motive de sănătate. Desigur, prezentarea dlui Traian Chelariu ar fi meritat una de excepție, având în vedere activitatea sa filosofică și literară. În articolul citat se fac, de asemenea, și două încurcături de nume: Aneta Stratu, distins cărturar sucevean, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, șefă de promoție, cadru didactic la IP3 Suceava, este metamorfozată într-un personaj virtual: Aneta Straton. Iar doamnei Modesta Viorescu, nu știu cum, i se încurcă actele de stare civilă. Născută Bolohan, în Plăvălari (ca și Grigore Foit, un alt profesor de al nostru, neamintit în articolul la care fac referire), a absolvit Școala Pedagogică ca șefă de promoție și Facultatea de Filologie din Iași, studentă strălucită a dlui C. Ciopraga și care a răspuns prezent la apelul acestuia. Prin căsătorie a devenit Modesta Viorescu. Dna Lucia Cozma trece și ea prin „vatalele” dlui Țicalo, pe care-l citez: „O figură interesantă se prezenta Lucia Cosma cu ore, după câte am înțeles, la Iași, Galați și Suceava (cât efort!), neagreată de fete, pentru că „le freca ridichea (s.a.) dându-le note mici”. Despre familia profesorilor Rățoi, dumnealui, autorul zice: „Sunt de amintit însă soții Rățoi: ea, cu talent pedagogic, el, politruc folcloric”. Nu, profesorul de folclor C.I. Rățoi nu a fost politruc (sintagma completă) – politic sau mă rog folcloric, cum zice autorul. Absolvent al Facultății de Filologie, cărturar de frunte al Bucovinei, fost vicepreședinte, cu intermitențe, și președinte al Sfatului Popular Regional Suceava, singurul ostenitor destoinic pentru înființarea Institutului Pedagogic de 3 ani Suceava, „Sorbonica”, cum este cunoscută, cu tot dinadinsul, în mod peiorativ ironic „cărămida dintâi a învățământului superior din «Bucovina care ne doare»”. Dl C.I. Rățoi a îndeplinit totdeauna funcții administrative și nu avea cum să facă parte din proscrișii autorului. Pentru mine, Institutul Pedagogic de 3 ani Suceava a însemnat totul. Aici am fost format „ca dascăl de școală secundară”, cum mă ironiza un coleg de breaslă, profesor la CN „Nicu Gane” din Fălticeni. Cum am devenit egal în studii și pregătire cu el, ironiile au încetat. Cu vechi sentimente de colegialitate și prietenie tuturor celor care au fost învățăceii corifeilor școlii sucevene din promoția dintâi – 1963-1966, vin cu scuzele de rigoare că n-am putut fi prezent la sărbătoarea revederii după jumătate de veac de la nașterea învățământului superior în Suceava cu smirnă, mir și dangăt de clopot.