În efortul de a reda patrimoniului sucevean frumuseţea şi demnitatea sa istorică, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor continuă proiectele de restaurare şi conservare ale monumentelor istorice din cuprinsul eparhiei, lucrări prin care memoria ctitorilor şi a înaintaşilor este transmisă mai departe generaţiilor viitoare.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, marţi, 26 mai 2026, la Mănăstirea Râşca a avut loc recepţia lucrărilor aferente proiectului „Restaurarea ansamblului Mănăstirii Râşca”, moment care a încununat aproape trei ani de eforturi administrative, tehnice şi duhovniceşti dedicate salvării unuia dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale Bucovinei.
La eveniment au fost prezenţi reprezentanţi ai Centrului Eparhial Suceava, ai instituţiilor de cultură şi ai autorităţilor locale, membri ai comisiei de recepţie, proiectanţi, arhitecţi, restauratori, constructori şi consultanţi implicaţi în desfăşurarea lucrărilor de consolidare şi restaurare ale ansamblului monastic. Din comisia de recepţie au făcut parte protos. Gabriel Gaman, stareţul mănăstirii, în calitate de preşedinte, domnul Ionuţ Andreica, primarul Comunei Râşca, reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean în Construcţii Suceava, ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură Suceava, precum şi specialişti atestaţi ai Ministerului Culturii din domeniile arhitecturii, restaurării şi instalaţiilor. Totodată, au fost prezenţi reprezentanţi ai firmelor implicate în proiectare, execuţie, restaurare şi consultanţă, între care arhitectul Mircea Căpăţână, dr. ing. Lucian Soveja, doamna prof. univ. dr. Carmen Cecilia Solomonea, domnul Mihai Solomonea, reprezentanţii firmelor Restaco şi General Construct, precum şi doamna Doina Iacoban, director general al firmei Regional Consulting Suceava.
Potrivit domnului Eugen Caramarin, coordonatorul echipei de diriginţi de şantier, proiectul a fost finanţat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, Componenta C11 – Turism şi Cultură, Investiţia I1 – Promovarea celor 12 rute turistice/culturale, reprezentând ultimul dintre cele şapte obiective restaurate prin această componentă în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Lucrările au fost executate pe parcursul a optsprezece luni şi au vizat restaurarea şi consolidarea Bisericii „Sfântul Nicolae”, monument istoric de categoria A, incluzând intervenţii de arhitectură, structură, restaurare a picturii murale interioare şi exterioare, instalaţii termice şi electrice, sisteme de monitorizare seismică, instalaţii de detectare şi alarmare la incendiu, precum şi amenajări exterioare.
În cadrul evenimentului, doamna Doina Iacoban a evidenţiat dimensiunea providenţială şi comunitară a întregului demers: „În cele 18 luni de implementare au fost momente în care cu toţii ne-am gândit cum vom putea să ne încadrăm în această perioadă delimitată de timp, cum putem să finalizăm toate obiectivele de investiţii, astfel încât să asigurăm finalizarea cu bine a contractului de finanţare. (…) Însă, înainte de toate, Dumnezeu este Cel Care face rânduiala. Noi suntem doar unelte de lucru, astfel că astăzi este ziua în care putem spune că acest contract de finanţare este unul desăvârşit. Este un contract de finanţare care a schimbat cu totul Mănăstirea Râşca şi care ne-a făcut pe toţi părtaşi la această ctitorie a anului 2026.” De asemenea, aceasta a mulţumit tuturor instituţiilor şi echipelor implicate, subliniind că proiectul reprezintă un exemplu de bună practică, realizat prin colaborarea dintre Biserică, autorităţi şi specialişti.
Un moment aparte al întâlnirii a fost dedicat prezentării lucrărilor de restaurare a picturii murale, susţinută de doamna prof. univ. dr. Carmen Cecilia Solomonea, specialist restaurator atestat al Ministerului Culturii. Domnia sa a evidenţiat unicitatea ansamblului pictural de la Mănăstirea Râşca şi dificultăţile întâmpinate pe parcursul intervenţiei, arătând că monumentul ascundea sub straturi succesive de repictare fragmente de pictură medievală de o valoare excepţională.
În acest sens, restauratorii au descoperit şi readus în lumină reprezentări rare, texte în limba greacă şi slavonă, precum şi picturi ascunse sub intervenţii ulterioare. „Ne-am străduit să păstrăm suprafeţe relevante pentru toate etapele istorice”, a afirmat doamna profesor Solomonea, explicând că procesul de restaurare a presupus atât recuperarea picturii originare rareşiene, cât şi conservarea intervenţiilor valoroase din secolele următoare. Domnia sa a subliniat faptul că lucrările au contribuit la readucerea în lumină a unui ansamblu pictural de o valoare artistică şi documentară deosebită, insuficient cunoscut până în prezent, care va necesita cercetări suplimentare şi o valorificare atentă în contextul patrimoniului cultural al Bucovinei.
Cu prilejul acestui moment de aleasă încărcătură spirituală şi istorică, protosinghelul Gabriel Gaman, stareţul Mănăstirii Râşca, a descris finalizarea lucrărilor drept împlinirea unei jertfe asumate cu responsabilitate şi emoţie de întreaga echipă implicată în proiect: „S-au acumulat oboseală, istovire, uneori extenuare şi emoţii, însă acum vedem jertfa împlinită. Biserica Mănăstirii Râşca a îmbrăcat haină nouă, haină de mireasă, revenind la haina voievodală.” Totodată, acesta a accentuat faptul că restaurarea monumentului reprezintă nu doar o lucrare materială, ci şi o responsabilitate duhovnicească faţă de următoarele generaţii: „Reabilitarea ei s-a putut realiza prin fonduri europene, aşa cum a fost precizat, însă, în mod deosebit, suntem mulţumiţi pentru restaurarea picturii murale. Mănăstirea Râşca este un monument istoric, aşa cum ştim, şi va rămâne peste veacuri. Noi suntem cei trecători şi, dacă a rânduit Dumnezeu să fim aici, se cuvine să lăsăm ceva şi pentru cei care vor veni după noi. Însă mai de preţ este să lăsăm restaurată Biserica vie a lui Hristos, unită prin credinţă, o biserică dinamică, activă şi plină de viaţă spirituală, descrisă metaforic drept Trupul lui Hristos.”
Părintele stareţ a adresat gând de recunoştinţă Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic pentru binecuvântarea şi susţinerea permanentă a proiectului, mai ales că Părintele Arhiepiscop a fost pentru o vreme stareţ al acestui aşezământ, echipelor de proiectare, consultanţă, execuţie şi restaurare, precum şi tuturor celor care au contribuit la desfăşurarea lucrărilor. În acelaşi timp, sfinţia sa a mărturisit tensiunea permanentă pe care a trăit-o pe parcursul şantierului, afirmând că, în fiecare dimineaţă, privirea sa se îndrepta către monumentul aflat în restaurare, lucrare care „a creat emoţii zi de zi, oră de oră, minut cu minut”.
La finalul recepţiei au fost semnate documentele aferente încheierii lucrărilor de restaurare şi consolidare ale monumentului, participanţii vizitând ansamblul monastic şi analizând intervenţiile realizate asupra bisericii şi componentelor artistice.
Prin amplul proces de restaurare desfăşurat sub egida Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Mănăstirea Râşca a redobândit nu doar frumuseţea arhitecturală şi artistică a veacurilor trecute, ci şi puterea de a mărturisi mai departe despre credinţa, cultura şi jertfa înaintaşilor. Aşezământul voievodal ridicat de Petru Rareş rămâne astfel o filă vie din istoria Bucovinei şi a Ortodoxiei româneşti, readusă în lumină prin osteneala comună a Bisericii, a specialiştilor şi a tuturor celor care au înţeles că salvarea patrimoniului nu reprezintă doar o intervenţie asupra zidurilor, ci un act de responsabilitate faţă de memoria şi identitatea unui neam.
Pr. ŞTEFAN MIHALCEA
Comentarii