România produce 4,4 milioane de tone de lapte crud pe an, însă doar o treime ajunge în procesare industrială, ceea ce plasează ţara noastră pe locul 17 în Uniunea Europeană (UE) la colectare, relevă un studiu de specialitate, realizat de Consiliul Concurenţei.
În ceea ce priveşte producţia anuală de lapte crud, România se clasează pe poziţia a zecea la nivel european.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă şi cu o putere limitată de negociere în relaţia cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esenţială pentru creşterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante şi pentru accesul la investiţii şi tehnologii moderne. Doar astfel poate creşte cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare, putem reduce dependenţa de importuri şi putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, într-un comunicat transmis, miercuri, AGERPRES.
Conform datelor centralizate de autoritatea de concurenţă, România deţine circa 5% din efectivele de vaci de lapte ale UE, dar şi aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte, ceea ce indică existenţa unui număr foarte mare de exploataţii mici, cu productivitate redusă.
Astfel, aproximativ 75% dintre fermele româneşti deţin mai puţin de cinci capete de vaci de lapte, la polul opus fiind Germania, Franţa sau Olanda, unde fermele sunt mai mari, mai tehnologizate şi mai eficiente.
Totodată, România înregistrează cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din UE, cu o cantitate de 3.580 kg lapte/vacă, comparativ cu media europeană de 8.450 kg lapte/vacă.
„Acest nivel redus al productivităţii duce la costuri unitare de producţie mai ridicate pentru fermieri. În paralel, numărul de bovine a scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024. În aceste condiţii, în care fermele sunt dispersate, de dimensiuni mici, iar eficienţa tehnologică este limitată, puterea lor de negociere cu procesatorii este redusă. Fermele mici depind, de multe ori, de un singur procesator sau centru de colectare, în timp ce fermele mari pot negocia mai bine, deoarece livrează volume constante şi mai uşor de integrat în circuitul industrial”, se menţionează în studiu.
O altă concluzie a cercetării arată că procesatorii de lapte se aprovizionează, în principal, de la fermele româneşti, însă cantitatea de lapte colectată este insuficientă pentru a acoperi necesarul industriei. În context, cantitatea colectată de procesatori a crescut de la circa 1,135 milioane tone, în 2020, la 1,235 milioane tone, în 2024, în timp ce la nivelul anului 2025, aceasta s-a diminuat până la 1,1 milioane tone.
„În aceste condiţii, procesatorii sunt nevoiţi să recurgă la importuri de calitate superioară pentru a completa necesarul pentru circuitul industrial şi pentru a răspunde cererii diversificate de produse lactate. În 2024, deşi procentual importurile de lapte brut au crescut mai mult decât colectarea internă – cu 39,8%, faţă de 5% – în cantităţi efective, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.549 de tone, comparativ cu majorarea de 44.623 de tone din importuri”, subliniază Consiliul Concurenţei.
Referitor la sectorul de procesare a lactatelor, acesta este axat, în principal, pe produse cu valoare adăugată redusă, obţinute în urma unei procesări minime, caracterizate de marje de profit mai mici, sunt de părere specialiştii.
Cercetarea de specialitate a fost transmisă organizaţiilor şi autorităţilor competente şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împreună cu care vor fi organizate dezbateri dedicate acestui subiect.
Instituţia invită toate persoanele, companiile şi asociaţiile interesate să trimită observaţii, propuneri sau sugestii pe acest subiect până la data de 24 iulie 2026.
Comentarii