Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur
Anul 2003
TOMAS TRANSTRÖMER (n. 15. 04. 1931, Stockholm – [d.26. 03. 2015, Stockholm]), Suedia. Scriitor, poet şi traducător.
Poezia lui Tomas Tranströmer a influenţat literatura din Suedia, şi nu numai. A terminat studii de psihologie la Universitatea din Stockholm, în 1956. A început să scrie la 13 ani şi a publicat primul volum de poezie, 17 poezii, în anul 1954.
Robin Fulton a tradus toată poezia lui Transtromer în limba engleză: Culegere de poezii noi, publicată în Marea Britanie în anul 1997, iar volumul Marea Enigma a fost publicat în SUA în anul 2006. Poezia lui a fost tradusă în 50 de limbi.
Unii poeţi l-au acuzat că stă departe de tradiţie şi nu scrie pe teme politice. Poezia lui este despre viaţa de fiecare zi, despre natură, mistica universului şi intelectul uman. Munca lui contribuie la dezvoltarea modernismului şi expresionismului din secolul al 20-lea; Pozele simple şi clare din viaţă cotidiană şi natură descoperă misticul dintr-un aspect universal al intelectului uman.
A avut accident cerebral şi partea dreaptă i-a rămas blocată, dar el a continuat cu mâna stângă să scrie şi să cânte la pian.
Volume de versuri: 17 dikter (17 Poeme) (1954), Hemligheter pa vägen (Secrete pe drum), Bonnier (1958); Den halvfärdiga himlen (Raiul jumate terminat), Bonnier, (1962), Klanger och spar (Ferestre şi pietre), Bonnier (1966), Mörkerseende (Vedere de Noapte), Författarförlaget (1970); Stigar (Paths), Författarförlaget (1973); Östersjöar (Baltice), Bonnier, (1974), Sanningsbarriären (Bariera adevărată), Bonnier (1978), Det vilda torget (Centrul sălbatic) Bonnier (1983), För levande och döda (Pentru vii şi morţi), Bonnier (1989); Sorgegondolen (Gondola de tristeţe), Bonnier (1996), Den stora gatan (Marea enigmă), Bonnier (2004).
A fost şi candidat pentru premiul Nobel pentru literatură, iar în anul 2011 a reuşit să-l obţină.
Premii: Beşmanpriset, Suedia (1966), Petrarca-Preis, Germania (1981), Neustad International Prize for Literature, (US) (1990), Nordic Prize de la academia Suediei (1991), Horst-Bienek-Preis fur Lyrik, Germania (1992), Augustpriset pentru Sorgegondolen, Suedia (1996), Serile poetice de la Struga, Cununa de aur, Macedonia (2003), The Griffin Trust, Lifetime Recognition Award, Griffin Poetry Prize, Canada (2007), Title of Professor, granted by the Cabinet of Sweden, Suedia (2011), Premiul Nobel de Literatura, Suedia (2011).
Preludiu
Trezirea este un sărit de paraşută din somn.
Liber de turbulenţa sufocată, călătorul
se scufundă în zona verde de dimineaţă.
Lucrurile izbucnesc. Din vedere de distracţie tremurătoare
el e conştient de sistemul mare al pomilor,
lămpile lor sub pământ. Dar deasupra
pământului
sunt inundaţii tropicale – verzi – cu braţe ridicate,
ascultând baterea pompelor invizibile. Şi el
se scufundă spre vară, este mai jos
în craterul său uimitor, jos
printre mânere de ani jilavi şi verzi
tremurând sub turbina soarelui. Atunci e
verificat,
această călătorie de moment,
şi aripi răspândite
ale vulturului pescar calm deasupra apelor mişcătoare.
Trompetele din epoca de bronz proscrise deasupra adâncimilor.
La primă oră a zilelor, conştiinţa strânge
lumea
cum mâna strânge piatra caldă însorită.
Călătorul stă sub pom. După
intrarea în turbulenţa morţii, s-a aprins
marea lumină deasupra capului lui ?
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 2004
VASCO GRAÇA MOURA (n. 03. 01. 1942, Foz de Douro, Porto – [27.04. 2014, Lisabona]), Portugalia. Poet, prozator, traducător.
A studiat la Facultatea de drept la Colegiul Brotero. Este de profesie avocat şi politician, dar s-a ocupat de literatură şi traduceri, scrie poezie, eseuri, poveşti scurte, muzică. A fost membru în Parlamentul European din partea Partidului Social Democrat. A devenit cunoscut cu volumul de poezie Mod în schimbare (1963).
Volume: Săptămâna englezească (1965), Decembrie şi alte poeme (1976), Recitative (1981), Instrumente pentru melancolie (1980), Concert în câmp (1993), Sonete de familie (1995), Poeme cu persoane (1997).
A scris şi multe nuvele, eseuri, cronici, drame, cărţi pentru copii. A luat Premiul Pesoa în anul 1995.
Volbură
ah, marile
umbre ale muzicii
răspândindu-se în după-amiază !
voi aţi dansat în visele mele
şi rozele corpului vostru
în volbură de parfum
cum a făcut voluptatea
de palme subţiri
în vântul
făcând lumina să balanseze
în zig-zag
peste pleoapele mele
şi a fost mişcare pură,
cadenţa de a fi
care îţi creează corpul
printre lămâi.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 2005
WILLIAM STANLEY MARWIN, (n. 30.09.1927, New York – [15.03.2019, Haiku-Hawai]), SUA. Poet şi traducător.
- S. Marwin este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi din America. A scris mai mult de 30 de cărţi de poezie, proză şi traduceri. În anii ’60, s-a alăturat mişcării împotriva războiului. Stilul lui Marwin este axat pe naraţiunea indirectă. In anii ’80 şi ’90, Marwin s-a apropiat de filosofia budistă şi de mişcarea ecologică. În anul 1949, Marwin a venit în Europa şi timp de şapte ani a lucrat ca tutor şi a studiat şi tradus poezia europeană din Franţa, Spania, Portugalia. A trăit în Franţa, Portugalia, Majorca, Hawai. După ce s-a întors din Europa, a publicat volumul de versuri A masc for Janus (1952) care a fost ales drept cel mai bun volum de poezie de W. H. Auden.
Volume: The Dancing Bears (1954), Green with Beasts (1956) l-au promovat drept talentat tânăr poet american cu poezie specifică, The Drunk in the Furnace (1960), The Moving Target (1963), The Lice (1957), The Carrier of Ladders (1970, a fost premiat cu premiul The Pulitzer pentru Literatură), The Miners Pale Children (1970, scurtă proză de versuri), Writings to an Unfinished Accompaniment (1973) şi The Compass Flower (1977), Houses and Travellers (1977, scurtă proză de versuri), Finding the Islands (1982), Opening the Hand (1983), The Rain in the Trees (1987), Travels (1993).
La sfârşitul anilor ’70, Marwin s-a mutat la Hawai unde a găsit experienţe noi pentru poezia lui, care vor marca limbajul său poetic în anii ’80 şi ’90.
A primit multe premii: Premiul de Poezie Pulitzer (1970 şi 2009), Premiul Tanning – cel mai mare premiu al Academiei Poeţilor Americani, Cununa de aur (2005).
Aisberg
Nu este aerul lui ci teama noastră
Care ne-ngheaţă. Cel mai greu de tot este să crezi
Că tot teamă de distrugere poate să fie
Moartea, cu aceste mişcări în asta,
Cu marea tot în jurul ei răsplăteşte
Cu influenţa ei. Se pare că doar acum
Înţelegem adâncimea apelor,
Abisul pe care plutim ca nori.
Şi încă neînţelegând
Răceala cea mai elegantă, chiar şi
O splendoare imensă şi fără inimă
Înaintea noastră, se uită, capturată în magnetismul
Tăcerii, gândindu-se: aceasta este groaza
Care nu poate fi prevăzută, aceasta este doar
Puţin din aceea. Şi să ne amintim câţi
Marinari, privind apusul, au văzut
Această culme la orizont şi făcută velă
Printre întunericul după insule care nicio hartă
Nu promite, plutind binecuvântat spre vest.
Acesta trebuie să se dizolve.
Înainte să înceapă iar să crească meri.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 2006
NANCY MOREJÓN (n. 07.08.1944, Havana – ), Cuba. Poetă, translator.
Nancy Morejon are reputaţia de mare poetă şi autoare cubaneză, versurile ei fiind dedicate femeii şi experienţei afro-cubaneze. A aderat la revoluţia cubaneză, a scris despre istoria sclaviei şi despre raporturile Cubei cu Statele Unite.
Criticii spun despre poezia ei că este plină de emoţia dragostei pentru popor, dar şi de umor cubanez. Lirica sa este pătimaşă, intimă şi spirituală, abordând şi poezia erotică.
A început să scrie poezie de la 13 ani. De la un tată african şi o mamă chinezoaică a învăţat că are două identităţi şi că este o femeie afro-caraibiană. Prima carte de poezie este Mutismos, publicată la 18 ani. A studiat la Universitatea din Havana, literatura caraibiană, europeană şi cubaneză, cunoaşte bine limbile franceză şi engleză.
A publicat 12 volume de poezie care sunt traduse în numeroase limbi, între care limbile engleză, portugheză, franceză, italiană, rusă, germană, poloneză şi neerlandeză.
Volume de versuri: Mutismos (1962), Amor, ciudad atribuida (1964), Elogio de la danza (1982), Octubre imprescindible (1982), Piedra pulida (1986), Mirar adentro / Looking Within, Selected poems, 1954-2000; With Eyes and Soul: Images of Cuba (2004).
În anul 1986 a luat premiul Premiul criticii cubaneze pentru volumul Piedra Pulida, iar în 2001 Premiul Naţional pentru Literatură din Cuba, acordat prima dată unei femei de culoare.
Continuă să lucreze în ţara ei natală – Cuba.
Femeie nouă
Săgeată de ecuator
pierdută chiar sub pleoapele lor.
Din sânii lor, flori sălbatice
îngropaţi lângă salpetru în lume.
Laudă cocoşului pe munte.
Fluierul de fum în oraş.
Şi mâinile lor, care vin de departe,
de vremuri trecute,
apăsând împreună pe substanţa agitată
care ne ţine în viaţă
între mare şi litoral,
între peşti şi plase,
între ferestre şi orizonturi.
Femeile acestea se duc revoltate,
mărşăluind,
croind,
ciocănind,
împletind,
semănând,
curăţind,
cucerind,
citind,
iubind.
Oh, îndreaptă-te, femeie nouă,
Îndreaptă-te, femeie neagră,
aducând suflarea binecuvântată
de o lumină nouă
pentru noi toate.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord
Comentarii