Serile poetice de la Struga şi participarea poeţilor români (32)

Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei

 2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur

Anul 2000

EDOARDO SANGUINETI (n.09.12.1930, Genova – d. 18.05.2010, Genova), Italia. Poet, dramaturg, critic literar, academician, eseist şi traducător.

În ani şaizeci Edoardo Sanguineti a fost lider al neoavangardei – al mişcării Gruppo 63. A fost şi un traducător activ din literatura lui Joyce, Moliere, Shakespeare, Bertold Brecht, autori greci şi latini. Din anul 1979 până în 1983, Sanguineti a fost membru independent în Parlamentul italian.

Volume: Capriccio italiano, Feltrinelli, Milano (1963), Il Giuoco dell’Oca, Feltrinelli, Milano (1967), Laborintus, Varese (1956), Opus metricum, Rusconi e Paolazzi, Milano (1960), Triperuno, Feltrinelli, Milano (1964), Wirrwarr (1972), Bisbidis (1987), Senzatitolo (1992), Corollario (1997).

A adresat un mesaj din Genova Serilor poetice de la Struga în care spune: „Pentru mine este o mare onoare şi bucurie să fiu eu câştigător al marelui premiu în anul 2000. Exact în acest an împlinesc 70 de ani de viaţă şi o jumătate de secol de activitate literară. Am fost deja de două ori la Festival şi ştiu foarte bine cât de important este festivalul de la Struga pentru literatură, pentru oraşul care a devenit o metropolă a poeziei”.

Baladă pentru femeie

 Când mă gândesc la asta, vremea aceasta a trecut,

mamele bătrâne care ne-au condus,

şi fetele, care au fost dragostea,

şi după soţiile şi fiicele şi nurorile,

dacă mă gândesc la feminin,

 mă gândesc a bucurie:

dacă mă gândesc la bărbat, mă gândesc a plictiseală.

Când mă gândesc că a sosit timpul,

partizana care a luptat aici,

o lovitură şi o rană

şi moartea pe care am îngropat-o

mă gândesc a femeie, dacă mă gândesc la pace:

dacă mă gândesc la bărbat, nu vreau să gândesc.

 

Când mă gândesc că timpul se întoarce,

vine ziua când se crapă de zi, mă gândesc că

asta e buricul femeilor, şi este cămin

buricul care ţine fustă, şi

buricul e numerar care vine la Sfârşit,

că vine ziua când se merge la culcare.

 

Pentru că femeia nu este rai, ci e pământ

rod pământesc care nu vrea război:

dacă asta e pământul pe care eu l-am însămânţat,

viaţa în care am trăit. Am însămânţat,

caut o inimă caldă care nu aude,

şi noaptea lungă în care devin nimic.

 

Mă gândesc la femeie, dacă mă gândesc la umanitate,

partenera mea, te ţin de mână.

(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)

JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI