Motto: „Bucovinenii şi-au scris singuri istoria lor, n-au trebuinţă să le-o scrie străinii sau şi românii, care n-au trăit-o direct” (M. Iacobescu)
Eminescu
În toate ţările locuite de români – scrie George Tofan la „Viaţa Românească” de la Iaşi (vezi „V.R.”, an IV, nr. 7/1907, p. 98-102) – s-a sărbătorit Eminescu, poetul fruntaş al neamului nostru. Generaţiile tinere de cărturari au înţeles că ştiu să-şi facă datoria faţă de oamenii mari, mai ales în cazul Bucovinei, într-o ţară care, de astă dată, sub raport cultural e invadată de alte neamuri.
Serbările organizate au îmbrăcat forma unor manifestări culturale de primul ordin. Ele au fost, astfel, temeinic pregătite, încât au fost evenimente dintre cele mai reuşite la un public numeros, datorate bunei organizări, participând cei interesaţi, de toate vârstele şi profesiile – elevi, studenţi, intelectuali, funcţionari, dar mai ales şi ţăranii din împrejurimile oraşelor în care s-au ţinut.
Analizând aceste manifestări, constatăm că multe societăţi culturale, corporaţii, şcoli au pregătit şi îndeplinit astfel de manifestări culturale, încât s-au dovedit a fi propagatoare excelente ale celor mai alese valori culturale naţionale.
Ţinuturi întregi din Bucovina, oraşe însemnate s-au mobilizat şi au luat parte la aceste sfinte sărbători ale sufletului românesc. Şi nicăieri, poate, nu e aşa de necesar ca să se reîmprospăteze amintirea figurilor mari ale neamului românesc, începând cu Eminescu, tocmai la noi, în Bucovina, unde pe zi ce trece ne afundăm mai mult în robia străinismului.
Mihai Eminescu e, alături de Vasile Alecsandri, unul dintre puţinii scriitori români fruntaşi care a avut legături trainice cu ţărişoara noastră.
Tatăl său e originar din Călineştii Buco-vinei. Şi-a făcut Şcoala la Suceava noastră.
Tânărul Eminescu a făcut şi el Şcoala primară şi trei clase liceale la Cernăuţi. A locuit, împreună cu alţi bucovineni, la profesorul Aron Pumnul. A stat într-o căsuţă care există şi astăzi (Tofan scria în 1909 şi a fost în ea, n. M.I.), pe strada ce poartă numele deşteptătorilor românilor bucovineni, Aron Pumnul. În amintirile iubitului său profesor şi îndrumător al ţării, a scris el, Eminescu, prima poezie tipărită. Iar în amintirea copilăriei sale a scris poezia frumoasă „La Bucovina”.
Una din străzile noi şi luminoase din Estul Cernăuţiului poartă spre veşnică amintire – atunci, vai, în 1909, exista o stradă acceptată de austrieci cu numele Eminescu. Faptul acesta – scris de Tofan, directorul Şcolii Normale din Cernăuţi de aproape doi ani (care plecase de la Suceava) ni-l confirmă şi Nicolae Iorga care, în „Neamul Românesc” (vezi „N.R.”, an I, nr. 21/din 20 iulie 1906, p. 339), scria: „În noua numire a stradelor ale Cernăuţiului, una va purta numele lui Eminescu”. Iorga se întreba, însă, în acelaşi număr: „Să nu fie însă, cine ştie ce ulicioară de jidan”.1
Continuăm din Scrisoarea lui George Tofan:
Mai târziu, când Eminescu şi-a urmat studiile sale la Viena a avut colegi pe mai mulţi tineri bucovineni. Între ei amintim: fraţii Vasile şi Ion Bumbac, Dimitrie Dan, T.V. Ştefanelli, scriitor. Şi el i-a fost prieten de-aproape. Între prietenii cei mai intimi ai poetului se numără şi A. Chibici-Răvneanu, bucovinean de origine.
Eminescu a fost iniţiatorul Serbării de la Putna. La Putna s-au întâlnit prima oară pe pământul clasic al Bucovinei, lângă mormântul celui mai mare erou al României întregi, fraţii din patru unghiuri. Sora lui Eminescu, Aglaia, a fost măritată în Bucovina, după profesorul de Padagogie I. Drogli. În cea de-a doua căsătorie s-a dus după un austriac.
Bucovina sărbătoreşte pe cel mai mare poet al neamului românesc, cinstind toto-dată şi pe unul dintre puţinii scriitori români care le-au cunoscut ţara şi le-au înţeles durerile: „Din Boian la Vatra Dornei / Au umplut omida cornii”…
Sărbători s-au organizat şi desfăşurat în Bucovina înaintea celor douăzeci de ani de la moartea lui Eminescu. Au fost trei sărbători şcolare şi trei sărbători cu caracter general.
La gimnaziul român din Câmpulung s-a dat cea dintâi serbare. A deschis serbarea dr. Daniel Verenca, profesor, director de şcoală, istoric. Discursul festiv l-a rostit profesorul D. Logigan. Corul, sub conducerea dl profesor George Prelici, a executat mai multe cântece cu text din Eminescu. S-au recitat mai multe poezii, tot din Eminescu.
La Liceul român din Suceava s-a desfăşurat la 27 iunie cea de-a doua serbare şcolară.
Mai întâi s-a făcut un parastas la biserică. Apoi s-a desfăşurat serbarea şcolară. Ea a fost deschisă de seniorul corpului didactic, profesorul dr. A. Daşchievici. Un frumos discurs festiv a pregătit şi rostit profesorul şi scriitorul Liviu Marian, fiul profesorului preot şi academician Simion Florea Marian. Corul elevilor, sub conducerea profesorului Severin Procopovici a executat patru cântece: „Rugămu-ne îndurătorilor” – compoziţie muzicală de compozitorul Liviu Tempea, versuri de Eminescu, „Ce te legeni codrule” – compoziţie muzicală de profesorul-muzicolog Isidor Vorobchievici, „Dorinţa” – compoziţie muzicală de Adrian Forgaci şi cântecul „Somnoroase păsărele” – compoziţie muzicală de Costin Procopovici – pe versuri de Eminescu. Elevii din clasele superioare au recitat mai multe poezii de Eminescu.
Iniţiativa şi pregătirea serbării a avut-o profesorul Liviu Marian. El a comandat şi adus la serbare portretele: Eminescu, Veronica Micle şi Ion Creangă.
La Cernăuţi s-a organizat o serbare comemorativă la Şcoala Normală de învăţători şi învăţătoare – unde, precizăm noi, era director şi profesor iniţiator al serbării George Tofan, autorul scrisorii.
În sala de festivităţi, frumos ornată, plină de verdeaţă, flori, precum şi cele trei tablouri cu Eminescu, Creangă, Veronica Micle, s-au adunat elevi şi eleve de la acest institut şcolar, majoritatea lor în costume naţionale.
Cuvântul festiv l-a pregătit şi rostit scriitorul acestor rânduri – George Tofan, profesorul şi directorul şcolii.
Corul elevilor, sub conducerea elevului din anul trei de studii, Radu Gorea, a executat următoarele cântece: „Dorinţa” – versuri Eminescu, compoziţie muzicală Adrian Forgaci; „Vezi, rândunelele se duc”, versuri Eminescu, muzică G. Şerban; „Somnoroase păsărele”, versuri Eminescu, muzică Tudor Flondor; „Ce te legeni, codrule”, versuri Eminescu, compoziţie – profesor compozitor Isidor Vorobchievici. S-au declamat următoarele versuri: „Odă lui Eminescu”, de Cincinat Pavelescu; „Luceafărul” – eleva E. Prelipceanu, anul III; „Satira a III-a”, fragment, de elevul A. Boca; „Carmen Saeculare”, de Şt. O. Iosif şi D. Anghel, elevele Grosaru şi S. Ursuleac.
Un elev – din ultimul an de studiu – a citit un fragment din „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă.
O serbare comemorativă cu caracter general au anunţat Societăţile Culturale din Suceava, „Şcoala Română”, „Ciprian Porumbescu”, „Clubul Român” pentru ziua de 1 iulie 1909.
Dimineaţa s-a făcut un parastas la biserica Mirăuţilor. A slujit arhimandritul-mitrofor Gh. Balmoş. Seara s-a desfăşurat serbarea propriu-zisă în grădina „Şcoala Română”. Profesorul de la Liceul Românesc dr. Eusebie Popovici a rostit cuvântul comemorativ. Apoi s-au executat mai multe cântece – dintre care menţionăm două soluri de Tomoioagă şi un soprano voce solo de d.şoara D. Procopovici-Soroceanu. S-au recitat mai multe versuri de Eminescu.
Frumos şi impunător a fost festivalul comemorativ aranjat de întreaga studenţime universitară română din Cernăuţi.
Duminică, 4 iulie 1909, pe o zi senină, superbă, dimineaţa s-a oficiat în Capela reşedinţă un parastas. Au participat îndeosebi profesorii universitari dr. Emilian Voinitschi, dr. Ştefan Saghin, dr. Vasile Gheorghiu, diaconii dr. Seşan şi M. Ursulesc. Studenţi numeroşi.
După masă, la orele 15, s-a făcut un pelerinaj la Casa Aron Pumnul, unde a locuit când era elev Eminescu. Studenţii s-au deplasat de la Universitate la Casa poetului Eminesu, în frunte cu prof. univ. dr. Sextil Puşcariu – titularul catedrei de Limba şi literatura Română. Au parcurs câteva din străzile Cernăuţiului până la casa lui Aron Pumnul – care l-a avut pe Eminescu în gazdă. Astăzi – în 1909 – casa e proprietatea unui evreu. Evreii domină numeric oraşul. Nu s-ar putea, oare, afla – în toată România – un suflet mare şi generos, care să răscumpere această căsuţă din mâna evreului? (p. 100)
Casa în care a stat Eminescu este în felul caselor vechi moldoveneşti, cu cerdac înainte, cu odăiţe mici, joase… Intrăm câţi putem în ea… Corul studenţilor cântă „Somnoroase păsărele” de Tudor Flondor.
În tonurile dulci ale melodiosului cântec ne învăluie o armonie divină, binefăcătoare, duioasă, tristă până la lacrimi. Vorbeşte State Dragomir, actor de la Teatrul Naţional din Iaşi, care sfârşeşte recitând, rar şi trist, poezia „La Bucovina”. (p.101)
Într-un discurs înălţător dl prof. univ. Sextil Puşcariu arată comoara de frumuseţe ce zace în opera lui Eminescu.
Corul studenţilor execută „La arme”. Ne cutremurăm la gândul că cel ce-a locuit aici, căsuţa poetului n-a scăpat de străinii de care e ameninţată întreaga noastră ţară în toate bunurile ei.
Seara s-a dat la Teatrul Municipal festivalul comemorativ. A asistat lume multă, studenţi. Au fost de faţă mulţi tineri şi tinere din Cernăuţi, toţi în haine naţionale – care sub conducerea studentului Vasile Morariu (fiul mitropolitului Silvestru Morariu), corul lui Ciprian Porumbescu pe versurile: Pe-al nostru steag e scris Unire.
Dl Sextil Puşcariu ţine conferinţa ce s-a publicat în „Junimea literară” (nr. 7-8/1909). Rând pe rând se execută cântece cu versuri din Eminescu. Recită actorul State Dragomir – de la Teatrul Naţional din Iaşi – fragmente din Satira a III-a, „La arme”, „Doina”, versuri din „Luceafărul”. Se stârneşte un entuziasm de nedescris în toată sala. Corul cântă „Serenada” de Tudor Flondor; „Dorinţa” de Adrian Forgaci; D-şoara Scalat Silvia cântă „Ce te legeni codrule” şi „Codrule, codruţule”; Dl Şt. Ştefan Scalat execută solo compoziţiile lui Dima; „De ce nu-mi vii?” şi „Somnoroase păsărele” de Tudor Flondor, iar dl G. Sotniţchi – „Ultima dorinţă”.
În încheiere, corul studenţilor intonează „La arme” ce e primit cu aplauze furtunoase. Venitul curat al acestei emoţionante serbări comemorative se destinează creării unui fond Eminescu – cu menirea de-a înlesni celor mai buni studenţi bucovineni cu care să se viziteze provinciile locuite de Români sub stăpânire străină, spre a cunoaşte neamul nostru de pretutindeni.
Pentru sărbătoarea poetului şi pentru alimentarea acestui fond studenţimea s-a oferit să organizeze regulat, în fiecare an, câte-un festival Eminescu!
Îi dorim – scrie George Tofan – să-şi poată împlini gândul şi să-şi ţină cuvântul dat!…
Înălţătoare, grandioasă – prin felul cum a fost anunţată şi prin participarea tuturor categoriilor sociale a fost şi sărbătoarea comemorării lui Eminescu de către Asociaţia învăţătorilor Români din districtul Câmpulung. A fost o serbare în stil mare – Cea mai mare din întreaga Bucovină.
A participat cărturărimea din zona Câmpulung şi din împrejurimi, ţărănimea din împrejurimi. Mare parte din ei, nemaiputând intra a rămas pe-afară, lângă sală.
Dimineaţa a început cu un parastas, ca peste tot, pentru odihna sufletului lui Eminescu.
Părintele Gh. Prelici – profesor la gimnaziu – a rostit o înălţătoare cuvântare festivă, comparând misiunea lui Eminescu pe pământ cu misiunea apostolilor Petru şi Pavel – din ziua sărbătorii în care s-a ţinut.
După masă, la orele 15, s-a deschis serbarea cu un cuvânt festiv ţinut de preşedintele Asociaţiei învăţătorilor din district, D. Teleagă. Poetul Gavril Rotaru-Rotică a rostit şi el un omagiu închinat lui Eminescu. S-a recitat apoi „Carmen Saeculare” şi fragmente din „Luceafărul”, de V. Bacinschi şi I. Ursu; „Satira a III-a” de E. Boca.
Corul elevilor din Şcoala Normală din Cernăuţi a executat mai multe cântece, cu texte din Eminescu – cu care s-a încheiat serbarea.
Amintesc, de asemenea, că revista „Junimea literară” a închinat nr. 7-8 memoriei operei şi vieţii lui Eminescu, tipărind, totodată, articole, Scrisori inedite şi amintiri originale, datorate lui T.V. Ştefanelli, un foarte bun prieten al lui Eminescu – care, acest scriitor, era atunci consilier juridic la Curtea de Apel, la Lemberg. (George Tofan)
(V.R., anul IV, nr. 7/1909, p. 98-102)
MIHAI IACOBESCU
1 Vezi Liviu Papuc: Deceniul limpezirii: 1906-1916. Bucovina sub lupa Neamului Românesc a lui N. Iorga; Opera Omnia, Publicistică. Eseu contemporan, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013, p. 24
Comentarii