– 7 – 13 iunie –
Recunosc că nu pot prevedea decât faptul că vom fi din nou luaţi prin surprindere în geopolitica zilelor noastre. Şi asta de către liderii puternici ai planetei, angajaţi într-o cursă nebună a gafelor, acţiunilor negândite sau a violenţei extreme, cu scopul declarat de a „rezolva” problemele păcii în lume. Iar pacea o văd prin agresiune armată numită „operaţiune specială” (Putin), prin „război comercial” (Trump, care se doreşte iniţiatorul a peste opt tratate de „încetare a focului” în lume şi consideră că este îndreptăţit la Premiul Nobel pentru Pace) sau prin ameninţare cu invazia pe cei care nu respectă ordinele partidului comunist (Xi şi problema Taiwanului). O dezvoltare „normală” a societăţii umane, respectul între naţiuni bazat pe Carta ONU şi rezolvarea problemelor planetare (foamete, migraţie, deşertificare sau controlul pandemiilor) nu prea „intră în preocupările” celor nominalizaţi mai sus. Dar să vedem subiectele (aici selectate subiectiv), pe care le consider demne de amintit din săptămâna încheiată.
O schimbare majoră în politica SUA faţă de Ucraina în „epoca Trump”. Camera Reprezentanţilor a votat (inclusiv cu voturi ale republicanilor) reluarea ajutorului acordat statului ucrainean şi noi sancţiuni împotriva Rusiei. Iniţiativa legislativă poate fi finalizată doar după votul Senatului (şanse 50%), dar reprezintă o opoziţie clară la politica preşedintelui Trump de a pedepsi Ucraina pentru că nu cedează presiunile sale promoscovite. În plus, SUA au şi un interes imediat în colaborarea cu ucrainenii pe plan militar (construcţia de drone, inclusiv marine, în primul rând), pentru că războiul din Orientul Mijlociu a demonstrat slăbiciuni pe care armata lui Zelensky le-a depăşit în mare parte. Au realizat SUA că Ucraina a devenit o forţă militară semnificativă în lume? Sper că da şi că au devenit conştienţi că varianta Putin este un dezastru pe toate planurile pentru americani.
O ştire ignorată de mass-media, inclusiv de analiştii cei „pricepuţi” la toate, vine din Rusia. Elvira Nabiullina, guvernatoarea Băncii Centrale a Federaţiei Ruse, o specialistă de clasă mondială şi „arhitecta” politicii financiare care a amânat (nu a anulat) colapsul imperiului, nu a mai apărut în public de ceva vreme. Beneficia de o încredere deosebită a dictatorului şi are (avea?) curajul de a spune lucruri „neplăcute”. Se pare că Putin dorea reducerea dobânzii de „referinţă” (14,5%), acţiune care ar fi „aruncat în aer” inflaţia şi cursul valutar.
Am remarcat (poate şi dumneavoastră) că în spaţiul public Trump şi Putin sunt „priviţi” cam la fel. Nu este normal să pui semnul egalităţii între un criminal sinistru şi un „rătăcit” (sub toate aspectele) la Casa Albă. Dar prietenia între cei doi mă pune pe gânduri şi îmi aminteşte de vorba din bătrâni: „Cine se aseamănă se adună”. Pe Trump îl „blochează”, totuşi, o democraţie puternică şi instituţiile ei. Că altfel… cine ştie?
„Război şi pace”, titlul celebrului roman a lui Lev Tolstoi, este o prezentare succintă şi absolut realistă a situaţiei din Orientul Mijlociu. Donald Trump, total depăşit de evenimente, declară când pace imediată, când ameninţă cu lovituri devastatoare. La rândul său, Iranul anunţă retragerea de la „negocieri” (adică război!), când americanii spun „pace” şi invers. Logica „dubioasă” a preşedintelui Trump se „ia la întrecere” cu blocajul politico-administrativ de la Teheran (nu se ştie cine conduce!?!). Şi asta în „umbra” ameninţărilor nucleare.
„Râsul lumii” săptămânal
La finala NBA din SUA, preşedintele Trump a fost copios huiduit. El spune că a fost aclamat. Aşa crede, pentru că a fost mult timp „absent” în cursul meciului (adică a adormit!?), după cum arată şi imaginile.
DAN STRUTINSCHI
Comentarii