Vineri, 27 martie 2026, de Ziua Internaţională a Teatrului, Biblioteca Municipală „George Bodea” din Câmpulung Moldovenesc, având invitaţi de seamă din municipiile Suceava şi Bucureşti, a găzduit cea de-a V-a ediţie a festivalului „Balada doamnelor de azi”. Sub forma unui spectacol-dezbatere, cu tema „Joc de rol pe scena vieţii”, manifestarea s-a constituit într-o veritabilă consfătuire despre participarea şi utilitatea socială a individului, despre importanţa autenticităţii fiecăruia dintre noi, dar şi despre condiţia şi provocările femeii contemporane.
Deschiderea evenimentului i-a aparţinut dnei prof. Nicoleta Bogoş, managerul bibliotecii, care a ţinut să amintească încă de la începutul prezentării despre rolul pe care şi l-a asumat „să-l joace în viaţă”, evocând, cu dezinvoltură, şi tema măştii pe care, vrând-nevrând, fiecare o purtăm. Dacă în copilărie „ştim doar să fim noi înşine”, odată cu maturizarea începem să jucăm roluri şi să ne ascundem în spatele unor măşti – uneori ca formă de apărare, conştienţi fiind că societatea ne judecă mai degrabă după aparenţe decât după adevărata noastră identitate. Nu de puţine ori, ajungem chiar să ne confundăm cu aceste măşti, alegând să trăim în umbra lor, în detrimentul autenticităţii.
În acest context, directoarea a lansat o întrebare retorică: este mai bine să renunţăm la mască, rămânând autentici, sau să o purtăm atunci când împrejurările o cer? Răspunsul a fost lăsat invitaţilor; în cadrul dezbaterii, aceştia au fost prezentaţi publicului printr-un succint curriculum vitae: Margareta Lupaşcu – expert în etichetă şi protocol; Sanda-Maria Ardeleanu – profesor universitar dr.; Alexandra Harja Samsonescu – antreprenor; Radu Cibănaşu – actor; Mihăiţă Negură – primar.
Rolul de moderator al manifestării culturale a fost asumat de Margareta Lupaşcu, expertă în etichetă, protocol şi ceremonial, fondatoarea Şcolii de etichetă şi bune maniere din Suceava (2016) – un proiect care, după cum ea însăşi a subliniat, nu este o afacere, ci o iniţiativă menită să aducă binele, frumosul şi educaţia în comunitate, indiferent de forma acesteia. În viziunea sa, oamenii trebuie să descopere „ce nu ştiu că nu ştiu”, tocmai acele lucruri esenţiale de care au profundă nevoie.
În această cheie, moderatoarea a evidenţiat că bunele maniere nu se reduc la formule de politeţe precum „te rog” şi „mulţumesc” sau la ceea ce, în mod tradiţional, numim „cei şapte ani de acasă”. Ele ţin, în egală măsură, de ceea ce „punem în minte”, de felul în care ne gestionăm emoţiile şi de modul în care alegem să ne raportăm la ceilalţi. Respectul, a subliniat aceasta, izvorăşte mai întâi din interior şi are puterea de a genera armonie şi frumuseţe în comunitate.
În continuare, dna Lupaşcu a mărturisit că îşi doreşte să deschidă nu neapărat o dezbatere, cât mai ales o fereastră spre „o realitate care, de cele mai multe ori, rămâne nespusă […] o tensiune continuă între ceea ce se vede şi ceea ce se trăieşte de fapt, între identităţi asumate şi identităţi impuse”.
Referindu-se la femeia contemporană, moderatoarea a propus o abordare echilibrată, nu ca pe un concept abstract, ci ca pe o realitate vie, definită printr-un „echilibru între forţă şi vulnerabilitate”. În ceea ce priveşte „rolul pe scena vieţii”, aceasta a subliniat că nu este o alegere comodă pentru nimeni, ci o condiţie care ne obligă să ne întrebăm „cine a scris scenariul”. Astfel, dezbaterea s-a conturat în jurul unor întrebări incomode, menite să provoace o confruntare sinceră cu propriile idei, perspective şi convingeri.
„În ce măsură ne alegem rolurile şi în ce măsură suntem distribuiţi în ele de societate?” a fost prima întrebare adresată invitaţilor, deschizând un dialog profund şi necesar.
Antreprenoarea Alexandra Harja Samsonescu a ales să abordeze tema rolurilor din perspectiva vieţii de familie, subliniind caracterul complementar, dar şi complex, al relaţiei dintre soţi. Modul în care aceştia reuşesc să împletească rolul de părinte cu cel profesional influenţează decisiv felul în care depăşesc obstacolele întâlnite de-a lungul vieţii. Esenţial, a punctat aceasta, este ca, pe acest drum, omul să nu se piardă pe sine şi să rămână autentic. Există, aşadar, roluri pe care ni le alegem, dar şi roluri care ne sunt oferite de societate – uneori ca o binecuvântare, alteori ca o încercare.
La rândul său, Sanda-Maria Ardeleanu a remarcat că foarte puţini oameni pot afirma, cu deplină convingere, că au făcut în viaţă exact ceea ce şi-au dorit. Existenţa presupune un răspuns continuu la provocări, iar pregătirea pentru acestea devine esenţială. În situaţia în care un anumit drum nu a putut fi urmat, cheia echilibrului interior rămâne absenţa regretului. Actorul Radu Cibănaşu a evidenţiat importanţa cărţii şi a educaţiei în alegerea unui rol cât mai potrivit în viaţă, precum şi în valorificarea oportunităţilor întâlnite. Cunoştinţele acumulate contribuie la formarea personalităţii, însă, dincolo de acestea, un rol esenţial îl au oamenii pe care îi întâlnim de-a lungul drumului. Iar primarul Mihăiţă Negură a subliniat că rolul ales în viaţă este adesea însoţit de dorinţa de afirmare şi de progres social. Referindu-se la propria experienţă, acesta a mărturisit că nu şi-a dorit iniţial rolul pe care îl ocupă astăzi, însă a ajuns să-l înţeleagă şi să-l asume pe deplin odată cu implicarea în administraţia locală. În prezent, îşi defineşte misiunea prin sprijinul acordat cetăţenilor, dezvoltarea infrastructurii oraşului şi susţinerea educaţiei.
Continuând firul dialogului, Margareta Lupaşcu a adresat invitaţilor întrebarea: ce înseamnă, cu adevărat, să te regăseşti într-un rol al vieţii? Răspunsurile au conturat, fiecare în felul său, o perspectivă asupra împlinirii personale: Sanda Maria Ardeleanu a subliniat că regăsirea vine din implicarea deplină în rolurile oferite de viaţă; Alexandra Harja Samsonescu a pus accent pe bucuria de a face ceea ce îţi place şi pe acceptarea propriei identităţi; Radu Cibănaşu a vorbit despre validarea interioară şi exterioară, despre răspunsurile pozitive primite atât de la sine, cât şi de la ceilalţi; iar Mihăiţă Negură a evidenţiat împlinirea obiectivelor propuse ca semn al asumării rolului.
Seria întrebărilor a continuat firesc: este autenticitatea un lux sau o necesitate? În viziunea actorului Radu Cibănaşu, autenticitatea se confundă cu sinceritatea, motiv pentru care „nu-şi pierde timpul decât dacă poate fi autentic”, cu precizarea că, în teatru, aceasta capătă o altă dimensiune, actorul fiind chemat să se identifice cu personajul. Pentru Alexandra Harja Samsonescu, autenticitatea nu este un risc, ci o dovadă de putere; Sanda-Maria Ardeleanu o defineşte ca pe alegerea de a nu te minţi; iar Mihăiţă Negură o consideră, în plan politic, o opţiune asumată.
În ceea ce priveşte eventualele prejudecăţi legate de rolul femeii în politică, administraţie sau mediul de afaceri, răspunsurile au fost edificatoare. Mihăiţă Negură a respins categoric existenţa acestora la nivel local, subliniind că în Primăria Câmpulung Moldovenesc un procent semnificativ al angajaţilor este reprezentat de femei, multe ocupând funcţii de conducere, dovedindu-se adesea mai riguroase şi mai conştiincioase. În acelaşi spirit, în sistemul educaţional local, funcţiile de conducere sunt deţinute, în majoritate, de femei – un argument solid al recunoaşterii competenţei acestora în comunitate. În mediul antreprenorial, a precizat Alexandra Harja Samsonescu, s-a evidenţiat nevoia de echilibru între performanţă şi valorile personale, femeia fiind chemată să nu-şi abandoneze rolul de mamă şi să ştie „când să înainteze şi când să se oprească”, într-un context în care greşelile îi sunt adesea mai greu iertate.
În încheierea conferinţei-interviu, Margareta Lupaşcu a oferit un sfat plin de fineţe doamnelor şi domnişoarelor prezente: frumuseţea unei femei trebuie să se nască din armonia dintre interior şi exterior, din echilibrul dintre ceea ce este şi ceea ce arată. „Nu rolurile ne definesc, ci felul în care alegem să le jucăm” – un gând care a sintetizat, de altfel, întreaga dezbatere. În acelaşi registru artistic, actorul Radu Cibănaşu a oferit publicului un moment de sensibilitate, recitând cu har poezii pregătite special pentru această ocazie.
Atmosfera a fost întregită, pe tot parcursul manifestării, de intervenţiile muzicale ale formaţiei Royal Cvartet, care au adus un plus de rafinament şi emoţie serii.
Finalul i-a aparţinut prof. Nicoleta Bogoş, care, vizibil încântată de reuşita evenimentului, a încheiat într-o notă caldă şi plină de sens. Cu o dezinvoltură şi o siguranţă remarcabile, aceasta a mărturisit că a avut convingerea că, în acel spaţiu al culturii, se va vorbi mult, dar se va şi tăcea pe măsură, că invitaţii se vor simţi cu adevărat pe scena pusă la dispoziţie şi că publicul – comunitatea câmpulungeană – va rămâne acel „sufleor” discret, dar esenţial, fără de care spectacolul nu ar fi avut aceeaşi profunzime. Un sufleor care, în această împrejurare, a ales, mai presus de toate, să fie autentic.
Într-o lume în care graba ne împinge adesea să jucăm roluri fără să le mai înţelegem sensul, conferinţa „Joc de rol pe scena vieţii” a reuşit să redea publicului un moment de luciditate şi introspecţie. Dincolo de idei, răspunsuri şi întrebări, rămâne invitaţia sinceră la autenticitate – aceea de a ne asuma rolurile nu ca pe nişte măşti impuse, ci ca pe expresii vii ale propriei identităţi. Pentru că, în cele din urmă, nu scena vieţii ne defineşte, ci adevărul cu care alegem să o locuim.
VASILE AIOANEI
Comentarii