Vine călare, din veac în veac,
Către noi un fiu de rege dac.
Vine voios, cu stea în frunte,
Pe cărări tainice de munte.
Este al babei Dochia fiu,
Iar toate Cosânzenele îl ştiu.
Le aduce cu drag busuioc,
Ca să aibă în viaţă noroc.
Vine cântând duios din fluier,
Învăţat de al vântului şuier.
Are pe chip lumină din soare,
Cu sclipiri de stea călătoare.
Le dă ghiocei frumoaselor fete,
Ca de iubire să le îmbete.
Vine călare, din veac în veac,
Către noi un fiu de rege dac.
CONSTANTIN BULBOACĂ

























Comentarii