Deşi informaţiile publice pe acest subiect sunt rare şi apar mult timp după evenimente, activitatea serviciilor secrete a fascinat permanent. Mai repede intuim acţiunile soldaţilor „războiului din umbră”, prin prisma rezultatelor, şi este normal să se întâmple astfel. Conflictele planetare şi în primul rând cel din Ucraina îmi „impun” să mă refer la serviciile secrete ruseşti (FSB, GRU în primul rând), a căror activitate a afectat şi afectează puternic şi România. În „epoca Putin”, provenit şi el din KGB (acum FSB), eficienţa acestor servicii secrete este de necontestat, chiar dacă au dat şi „rateuri” majore, precum în analiza capacităţii de rezistenţă a Ucrainei sau a forţei alianţelor euroatlantice (UE şi NATO). Printre victoriile impresionante ale agenţilor ruşi trebuie menţionată „contribuţia” (financiară, propagandistică etc.) la realizarea Brexit-ului, la dezvoltarea partidelor extremiste antieuropene în Franţa, Italia, Germania, Spania, Ungaria, România etc. şi chiar la promovarea unor lideri „convenabili” la vârf, precum Orban, Le Pen, Salvini sau Trump. Trebuie să subliniem că strategia pe termen lung a dictatorilor din Est este distrugerea UE şi NATO ca pas decisiv în anihilarea democraţiilor, iar serviciile se conformează total.
Serviciile ruseşti au fost permanent foarte eficiente, au dovedit o lipsă de scrupule absolută şi o cruzime specifică barbarilor asiatici, dar şi o mare capacitate de adaptare şi modernizare. Au fost, alături de armată, pilonii de sprijin ai dictaturilor neîntrerupte din Rusia de la apariţia statului independent (la sfârşitul secolului al XV-lea, nu mai devreme) până în prezent. Sub diferite denumiri, finanţate abundent şi dând „socoteală” doar dictatorului s-au extins la nivel planetar, cumpărând sau şantajând cetăţeni din întreaga lume, în scopul măririi permanente a teritoriilor aservite (colonizare în realitate!) şi subjugării popoarelor. Au avut un rol esenţial în impunerea unei „culturi” clar inferioare Vestului (chiar dacă Rusia a avut şi genii artistice sau tehnice) şi a unei ideologii antidemocratice şi antiumane (vezi gulagurile sovietice sau agresiunile şi asasinatele lui Putin).
Strategiile pe care serviciile ruseşti le-au adoptat au fost rafinate şi, în unele cazuri, novatoare. Război psihologic (răspândirea terorii în masă, mai bine spus), manipularea opiniei publice din Vest prin false informaţii (de la apariţia protocoalelor antisemite în secolul al XIX-lea, la utilizarea reţelelor sociale acum), finanţarea mişcărilor „pacifiste” (au cheltuit cu revoltele antirăzboi în SUA mai mult decât cu înarmarea vietnamezilor!) sau înfiinţarea de partide „antisistem” în lumea liberă sunt doar câteva metode utilizate. La care TREBUIE adăugate crimele! Acţiunile de spionaj şi influenţarea populaţiei se desfăşoară pe termen lung de 15-25 de ani (se utilizează 80% din fonduri în acest scop!) şi pe lângă culegerea informaţiilor militare (până la urmă de înţeles în toate cazurile şi practicat de toţi „actorii statali”) se ocupă cu furturile de tehnologie, racolarea de specialişti prin şantaj (vezi „trădătorii” secretelor nucleare ale SUA!) şi utilizarea de brevete fără autorizarea autorilor. Toate aceste acţiuni au întârziat căderea URSS-ului şi, de ce nu, a lui Putin!
Eficienţa serviciilor nu poate determina victoria statelor totalitare. Munca, cercetarea, investiţiile „cu cap” (în economie, dar şi militare, mai nou) într-un climat de democraţie şi liberă manifestare cetăţenească vor câştiga în final. Dar vor fi costuri mari, pe care nu trebuie să le evităm. Alternativa este o cădere a nivelului de trai şi o viaţă într-un regim de teroare cum se întâmplă în Rusia, Iran, Coreea de Nord, Cuba şi chiar China. Cei care admiră dictaturile să le experimenteze pe „propria piele”. Doi-trei ani de viaţă acolo îi avantajează? Aştept să văd amatorii în „excursie”…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii