Răbdarea este foarte necesară şi în politică, în actele guvernării. Răbdarea de a înţelege intenţiile adevărate şi ale celuilalt, strategia tactică. Palavragii, obstrucţioniştii ar trebui fie eliminaţi, fie ignoraţi. Răbdarea înseamnă maturitate, raţiune, atât din partea indivizilor, cât şi a societăţii în care trăim. Răbdarea nu trebuie confundată cu pasivitatea, docilitatea, indiferenţa, indolenţa. Prea multă răbdare duce la exasperare, proprie în perioada comunistă. Ne-o provoacă profitorii, impostorii, îngâmfaţii, prostănacii, cei ce ne desconsideră şi ne sfidează.
De multe ori, graba strică treaba, ne descalifică, iar răbdarea ne fortifică şi ne protejează. Secolul nostru este dominat de nerăbdare, de grabă, şi acestea se manifestă cu intensitate, în special la tineri. Important este ca nerăbdarea să nu se transforme în răzbunare. Te înfurii şi îţi pierzi stăpânirea de sine… E bine să acţionezi prin reţinere, să fii calculat, sobru, rezervat. Nerăbdarea este asociată cu frustrarea, iritarea, furia. Persoanele nerăbdătoare în permanenţă se agită, se grăbesc, precum: „mor de nerăbdare”, „aştept cu nerăbdare”, „am ajuns la capătul răbdării”. De multe ori, la unii, nerăbdarea este un gest de a te răzbuna faţă de cel ce te jigneşte. Neîndreptăţitul vrea să-şi facă singur dreptate, spălându-se de ruşine. Aceste ieşiri spontane, necontrolabile, „ieşirea din minţi”, pot duce la prejudicii materiale, fizice, morale şi, mai grav, chiar cu victime.
Se mai vorbeşte astăzi de un om cu bun-simţ, cult, educat, bine crescut, manierat, de treabă, cu un comportament civilizat? Mai există în România „parfum” de intelectual tandru, rafinat, stilat, cu ştaif, care să te încânte prin felul lui de a fi, a vorbi, a asculta, care să devină model în viaţa ta? Aceştia sunt rarităţi. Rar mai găseşti oameni de vocaţie, de „apostoli misionari”, militanţi, luptători pentru binele comun.
Perioada romantismului, a frumuseţii trupeşti, a purităţii sufleteşti în gândire, exprimare, comportare, cumpătare, este pe cale de dispariţie. Una din marile greşeli ale secolului nostru, de neiertat, constă în faptul că mai marii lumii şi-au însuşit curajul şi nebunia de a se substitui lui Dumnezeu, de a schimba regulile sacre, căile de urmat stabilite de divinitate, de a înlocui noţiunea de mamă şi tată cu „părintele unu” şi „părintele doi”, ajungând până în tărâmul absurdului de schimbare de sex atât la bărbaţi, cât şi la femei.
Marii bogătaşi ai lumii, cu averi colosale, ar trebui să se ocupe de mama pământ, care este bolnavă, în suferinţă, să aloce fonduri pentru oprirea încălzirii globale până nu e prea târziu, care an de an aduce mari dezastre, distrugeri, fenomene constatate în cicloane, taifunuri, secetă excesivă în unele zone de pe glob, iar în altele ploi catastrofale. Le-a încolţit în mintea lor bolnavă să susţină revolte, războaie, cum este cel din Ucraina, fiindcă lăcomia lor le aduce profituri colosale. Mai nou, vor o reîmpărţire a sferelor de influenţă.
Din păcate, ne-am dezumanizat şi ne-am transformat în animale feroce, de „pradă”, ce lucrează pe bază de instincte. Uşor, uşor, ne-am întors cu secole în urmă, în perioada Evului Mediu. Cele mai mari probleme, pe care le trăim zi de zi, rămân ura, laşitatea, invidia, minciuna, neascultarea, dezinformarea.
Răbdarea laşităţii se transformă în teama de război, de boală, de pierderea locului de muncă, de nereuşită la examen, de creşterea facturilor la utilităţi (gaz metan, electricitate, apă canal), creşterea preţurilor la alimente, servicii şi altele.
Bogăţia fură tot, lovind fără milă în cei ce nu mai pot. Nu mori de muncă, ci te hârbuieşti de lene. Oameni buni, belşug degeaba nu o să fie, fiindcă mulţi trăiesc în trândăvie! De ar fi ca Dumnezeu să-i judece pe oameni după fapte, n-ar mai scăpa nici ticălosul de răsplată. Sita, deşi e spartă, încă mai cerne, iar lumea în zadar binele îl aşteaptă. Toţi vor bani şi bani, dar nu „asudă” decât într-un loc sub limba lui din gură plină de păcate şi ură.
Dacă mai ai suflet de român, dacă prin răbdare soarta ar fi să te lovească, omenia şi demnitatea în veci să nu te părăsească. Să aruncăm „neghina” din ţara neamului meu, oricât îmi va fi de greu. Am răbdat prin puterea de a îndura. Domnilor politicieni, guvernanţi, gândiţi-vă la suferinţele trăite de noi, că Dumnezeu ne-a creat trup şi suflet ca şi voi!
CONSTANTIN MORARU
Comentarii