În general, în spaţiul public, liderii de opinie, presa, televiziunile, politicienii opozanţi… s-au dedat la bocete, nu la analize ale anului trecut, făcând previziuni sumbre după ce PNL cu Nicolae Ciucă şi PSD cu Marcel Ciolacu au pierdut alegerile prezidenţiale la sfârşitul lui 2024. Şi le-au pierdut (oare ce era aşa de greu de înţeles?) deoarece electoratul n-a mai avut încredere: de 35 ani s-au învârtit în jurul Puterii, PSD vreo 25 ani, iar PNL (în coaliţii), de 3 ori mai puţin, iar rezultatele nu sunt satisfăcătoare pentru mai bine de jumătate din populaţia României.
Numai că bocetele nu le-au putut aduce mai multe voturi, iar alegerile din 2025 au scos în faţă personaje noi, cu totul diferite faţă de ce am avut până acum. Nu va fi vorba de un înfumurat prefăcut şi securici ca Călin Georgescu care se şi împăuna preşedinte cu voturile primite în turul I ca pomană de la Ciolacu şi Ciucă, fără nicio şansă în turul doi cu Elena Lasconi, ci de independentul Nicuşor Dan, susţinut de USR + PNL, un matematician greu de definit politic, dar cu ceva experienţe administrative (re)ţinute în rucsacul de care e nedespărţit, şi liberalul Ilie Bolojan, ardeleanul bine înfipt care a scos Oradea din subdezvoltare prin reforme de tipul: de voie, de nevoie, trebuie să înghiţim broasca diminuării cheltuielilor administrative, iar orădenii au înghiţit-o intrând în Europa şi având cea mai faină capitală de judeţ. Nu e de ici-colea: aşadar, la alegeri a câştigat partida europeană, scăpând deocamdată de ideea suveranistă rusofilă şi antinaţională, convenabilă lui Putin, RoExit.
Numai că, angajat de preşedintele Dan la Palatul Victoria, şmecheria cu broasca n-a prea prins: vezi bine, era prea râioasă…, iar coaliţia de guvernare semăna cu un fel de divan şoldovan caracterizat de „Vodă da şi Hâncu ba“ (1672), adică PNL, USR, UDMR o ţineau „hăis“, dar apoi PSD o trăgea de-al naibii spre „cea“! (la TV) ca-n fabula lui Alecu Donici: Racul, broasca şi o ştiucă…
Asta fiindcă PSD încă nu se poate ostoi cu pierderea preşedinţiei şi a prim-ministeriatului, le vrea cu ardoare în continuare, ceea ce e normal pentru orice formaţiune politică, numai că se face a uita că e înhămat la căruţa guvernării într-o perioadă critică pentru România, iar bazinul lor electoral dă semne de disoluţie. Însă părăsirea guvernării şi alierea cu AUR-SOS-POT cu care ne tot ameninţă teatral îi va fi fatală.
Şi totuşi în ultimele 6 luni şi mai bine, căruţa guvernării a ieşit din şanţ, iar semnele revirimentului încep să apară, ceea ce sperie Opoziţia: deficitul a scăzut de la 9 la 6%, inflaţia se micşorează, dar nu semnificativ, dobânzile la credite dau înapoi cu peste 1%, investiţiile străine sunt la cea mai înaltă cotă după Revoluţie, iar Crăciunul, Sf. Vasile şi Boboteaza au trecut în linişte şi pace. Aşezate.
Întreg guvernul şi comisiile parlamentare de specialitate se pregătesc pentru alcătuirea bugetului naţional, presiunea publică pentru diverse aranjamente „productive“ neputându-se nicidecum apropia de prim-ministrul Ilie-Sărăcie, semn că pentru prima dată găştile politice abonate la favoruri bugetare nu vor pleca cu traista plină de contracte. Contracte aducătoare, din cât ne arată justiţiarii, de cele 10 (zece) procente făcătoare de averi nesimţite pentru semnatari. Însă nu cred până nu văd.
Dar, simţind vânt din stânga moscovită, oportuniştii suveranişti au început atacurile împotriva coaliţiei de guvernământ apropo de teme false precum scăderea nivelului de trai, de şomaj, de atacuri la Justiţie şi, colac peste pupăză, adoptarea euro: de ce bulgarii pot şi noi nu! Nu realizează că Ungaria, Cehia, Polonia, Danemarca, Suedia ca şi România au destule motive să mai aştepte. Dar, cu siguranţă, peste trei-patru ani când vom intra şi noi în zona euro, aceiaşi suveranişti vor protesta de mama focului. Vor afla atunci de ce nu se grăbeşte România, aşa cum au aflat bulgarii pe 2 ianuarie pe pielea lor.
O situaţie încordată ne încurcă socotelile: coaliţia nu poate tăia nodul gordian al pensiilor şi al salariilor speciale din justiţie şi din alte sectoare, de zeci de ori mai mari decât ale contribuabililor, deşi majoritatea populaţiei o doreşte.
Comentarii