Fără îndoială, parcurgem timpuri unice, înlănţuite de modificările abrupte, forţate şi parcă interminabile, definite de ajustări permanente ale orizonturilor culturale. Cunoaşterea umană, evoluţia spirituală, par a nu mai constitui direcţii şi forme fundamentale ale expresiei fiinţei umane, consumarea acută a obiectelor, a evenimentelor, a timpului, devenind comode şi, paradoxal, benefice pentru devenirea oricărui individ, cel puţin în aparenţă.
Textul de faţă se înscrie într-o categorie de scrieri recuperatorii: pentru imaginea instituţională, profund modificată în ultimele decenii, marcate de evoluţii tehnologice şi tematice; pentru memoria şi istoria locală a unei personalităţi pe nedrept uitată; pentru înţelegerea unui timp de mult apus, marcat de alte direcţii culturale, politice, economice, dar, în beneficiul, sperăm, al celor care mai au răbdarea şi speranţa de a citi, de a mai privi către un viitor aducător de bine.
Grigore Foit, subiectul intervenţiei noastre, a fost, vreme de un sfert de secol, angajat al statului român (Regat, Republica Populară, Republica Socialistă). A fost profesor, şef de secţie-muzeograf şi director al Muzeului de Istorie Suceava (1950-1962 şi 1967-1975), în, poate, cei mai dificili ani ai exprimării şi afirmării sale identitare. Din 1950, până la pensionarea sa abruptă în anul 1975, la doar 58 de ani, consecinţă a unor evenimente interne specifice meleagurilor locale sucevene, Grigore Foit a slujit, cu credinţă, conştiinciozitate şi pasiune acerbă, Muzeul. Viziunea sa complexă şi unică, asupra vieţii şi modelului instituţional-muzeal, a rămas nealterată de epoca în care a trăit, fiind hotărâtor şi ireversibil amprentată de studiile finalizate în perioada interbelică: Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava şi Universitatea din Cernăuţi, recunoscute şi respectate pentru corpurile de elită ale profesorilor de la variile catedre.
În acest context trebuie să arătăm faptul că familia regretatului intelectual a donat, în anul 2018, Muzeului Naţional al Bucovinei, o parte însemnată a arhivei personale Grigore Foit, care conţine caiete întregi de jurnal de săpătură arheologică, documente, fotografii, extrase de ziar, rapoarte de activitate, corespondenţă, care au fost prelucrate de colegii muzeografi Cristina Slavic şi dr. Mihai-Aurelian Căruntu, păstrarea în cele mai bune condiţii fiind asigurată de doamna conservator Vasilica Cotoc.
Recent, la sediul Muzeului de Istorie din strada Ştefan cel Mare nr. 33 a fost deschisă expoziţia documentară Grigore Foit – părintele muzeografiei sucevene, care se adresează publicului interesat de evoluţia centenară a instituţiei noastre şi de cunoaşterea îndeaproape a unei personalităţi de excepţie a Sucevei. Panourile cuprind, în premieră, secvenţe documentare care ilustrează traiectoria profesională şi umană în acele timpuri. Existenţa terestră a lui Grigore Foit a surprins momente şi perioade istorice unice: Marea Unire, perioada interbelică cu viaţa politică tumultoasă, dictatura regală, Ultimatumul sovietic, Dictatul de la Viena, al doilea război mondial, celebrele alegeri din 1947, abdicarea Regelui Mihai, fenomenul Piteşti, reprimarea intelectualilor în temniţele comuniste, stalinismul, post-stalinismul, colectivizarea, industrializarea, reorganizarea teritorială din 1968, dar, peste toate acestea, a fost nu martor, ci vector activ al transformării instituţiei muzeale sucevene. Grigore Foit a avut iniţiativa de a crea Comisia de reorganizare a muzeelor din regiunea Suceava (1953-1954) şi a înduplecat autorităţile în vederea asigurării unui sediu potrivit pentru colecţiile muzeale care se îmbogăţeau în ritm accelerat, fapt care s-a şi întâmplat în cursul anului 1968, când Muzeul s-a mutat din Casa Naţională în actualul sediu.
Dintre documentele prezentate pe panouri atrag atenţia: diploma de bacalaureat, atestând absolvirea prestigiosului Liceu „Ştefan cel Mare” din Suceava (1936); diploma de licenţă în Filosofie şi Litere, ca absolvent al Universităţii din Cernăuţi (emisă la 30 ianuarie 1941 sub semnătura decanului prof. univ. dr. Teofil Sauciuc-Săveanu, viitor deţinut politic la Sighet între anii 1950-1955), cu specializare în elină, latină şi istorie antică; certificatul de absolvire al practicii pedagogice (1941-1942) la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi; carnetul de membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice şi carnetul de membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din R. S. România, eliberate la 13.VI.1958, respectiv 29.IX.1970, sub semnătura preşedintelui societăţii, reputatul profesor Petre Constantinescu-Iaşi; invitaţie la sărbătoarea de 100 de ani de la înfiinţarea Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava (19 noiembrie 1960), la care se adaugă fotografii din tinereţe. Un document „delicios”, ca privire comparativă, este Programul de activitate zilnică pentru perioada 13-18.I.1975, deosebit de sugestiv, întrucât arată seriozitatea cu care erau tratate activităţile de muzeu în urmă cu 50 de ani. Nu uităm de Acţiunile Cultural-Educative sau Brigada de muzeu, specifice vremurilor de atunci şi nici de stufoasele rapoarte de activitate semnate de Grigore Foit (bătute la maşina de scris), care ilustrează bogăţia şi varietatea preocupărilor sale ştiinţifice.
De o atenţie aparte au beneficiat textele semnate de Grigore Foit în presa locală – Zori noi – şi centrală. În mod deosebit – întrucât am avut prilejul pe parcursul documentării noastre să parcurgem sute de pagini din cotidianul sucevean – dorim să evidenţiem rolul extraordinar al acestuia în plan cultural, colectivul său de redacţie cuprinzând specialişti cu înaltă pregătire şi prestanţă profesională şi umană. În expoziţie sunt prezente şi două texte sugestive, semnate de Ion Paranici, respectiv Oltea Tănase şi Carmen Pană. Rolul impresionant şi benefic al cotidianului Zori Noi în promovarea valorilor autentice, a instituţiei muzeale sucevene, a rezultatelor cercetărilor arheologice şi în educarea maselor în spiritul ocrotirii patrimoniului cultural ar merita valorificat pe viitor, de ce nu, într-o teză de doctorat. Tot aici trebuie să arătăm faptul că SRSC (Societatea pentru răspândirea ştiinţei şi culturii), la nivel naţional şi filiala Suceava în special (din care a făcut parte şi Grigore Foit), s-a manifestat în acelaşi spirit puternic al promovării culturii şi susţinerii intelectualilor.
Legat de realizările ştiinţifice, vizitatorul poate consulta lista selectivă cu principalele contribuţii: ghiduri, sinteze, studii de mare impact, acoperind o gamă diversă de subiecte, de la preistorie şi antichitate la Evul Mediu. Apreciate de colegii de breaslă în epocă, acestea i-au adus lui Grigore Foit un respect deosebit pentru calitatea cercetării şi a interpretărilor. Subliniem faptul că la începuturile dificile ale funcţiei de director de muzeu, preluată în 1950, el a fost obligat practic să suplinească îndatoririle şi specificul muncii de arheolog preistorician, ceea ce nu era deloc facil. Însă, contactul permanent cu nume grele ale arheologiei noastre l-a ajutat să aibă acces la surse documentare de calitate, de aici rezultând publicaţii de înaltă ţinută. De numele lui Grigore Foit sunt legate: cultura amforelor sferice (începutul epocii bronzului) prin mormintele în cutie de piatră descoperite la ridicarea Spitalului Nou, aşezarea şi necropola carpică de la Siliştea Şcheii, respectiv strada Ana Ipătescu, cercetările de la Suceava (şantier-şcoală al arheologiei medievale româneşti), săpăturile de la Botoşana împreună cu arheologii Dan Gh. Teodor şi Silvia Teodor de la Institutul de Arheologie din Iaşi al Academiei Române, cele de la Vlăsineşti, dar şi cercetarea unui număr impresionant de monumente istorice, la care se adaugă cercetări de suprafaţă în regiunea şi, mai apoi, în judeţul Suceava.
Privitor la corespondenţa purtată de Grigore Foit, subliniem că aceasta trădează imensul respect purtat de colegii de breaslă, adevăraţi prieteni. Limbajul, tonul adoptat, reflectă o lume incredibil de elevată, de precisă, de educată, umană, practică şi muncitoare. Uneori corespondenţa se purta săptămânal, subiectele înfăţişate în expoziţie fiind de ordin ştiinţific. Erau proiectate vizite în teren pentru alegerea locului săpăturilor arheologice, erau transmise sarcini de lucru, se discutau restanţe sau planuri financiare, erau studiate monumente medievale, tezaure monetare, tehnici de săpătură, se propuneau cercetări pe depozite interdisciplinare, erau purtate discuţii despre obiecte de artă, personalităţi şi multe alte subiecte incitante. Amintim nume grele ale arheologiei şi istoriei noastre naţionale din anii 1950-1970, care au purtat dialog îndelungat cu Grigore Foit: Trifu Martinovici, Ştefan Olteanu, Teofil Sauciuc-Săveanu, Alexandru Andronic, Neculai Zaharia, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Vasile şi Eugenia Neamţu, Octavian Iliescu, Dan Gh. Teodor, Silvia Teodor, Octavia Leca (Lupu)-Morariu, Mara Nicorescu, Ion Vicoveanu. Există numeroase scrisori de mulţumire din partea Radiodifuziunii şi a Televiziunii Române, care erau recunoscătoare pentru informaţiile istorice puse la dispoziţie cu generozitate de Grigore Foit în vederea realizării unor emisiuni. Nu putem omite şi o scrisoare elegantă, purtând semnătura ieromonahului Pimen de la Putna (1958), viitorul Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor (1991-2020). Este notabilă o scrisoare deosebit de critică privind Tratatul de Istorie a României (1960), în care Grigore Foit, adresându-se Academiei Române, sublinia grave deficienţe tematice în redactarea textelor.
Un număr de patru panouri reflectă activitatea de teren a lui Grigore Foit prin documente şi imagini (carnete de şantier, schiţe, planuri, desene, fotografii). În mod deosebit sunt valorificate săpăturile din aşezarea carpică – dacii liberi (sec. II-III p.Chr.) de la Siliştea Şcheii, acolo unde pe parcursul mai multor ani, alături de colegii Mara Nicorescu, Tamara Constantinescu şi Mircea Ignat au fost efectuate descoperiri remarcabile; aceste rezultate au fost apreciate şi în timpul vizitei de lucru al unui important număr de academicieni, profesori universitari şi cercetători, în frunte cu Emil Condurachi, directorul Institutului de Arheologie al Academiei Române din Bucureşti, care, în primăvara anului 1960, se aflau la Suceava pentru marcarea celor 10 ani de la deschiderea şantierului-şcoală, definitoriu pentru cercetarea arheologică medievală românească, la care directorul Grigore Foit a contribuit esenţial. Un panou ilustrează descoperirea senzaţională de la Halta CFR Todireşti din 1954, când au fost găsite 12 seceri de acelaşi tip, 6 de dimensiuni mari, 6 mai mici, care indică anumite practici de cult în cadrul panteonului religios al începutului epocii fierului (sec. XII-IX a.Chr.). Cercetarea de teren întreprinsă în 1963 de Grigore Foit, consemnată minuţios în jurnalul său, a adus noi date privind locul şi împrejurările descoperirii, devoalate în premieră, la peste 70 de ani de la data descoperirii, informaţii rămase până acum necunoscute cercetătorilor.
De asemenea, vizitatorii expoziţiei pot afla despre o multitudine de subiecte abordate de Grigore Foit: Cetatea Sucevei la 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Ştefan cel Mare (1957); 500 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna (1966); săpăturile de la Vlăsineşti, Botoşana, Suceava-Siliştea Şcheii, Curtea Domnească, Cetatea de Scaun, Ana Ipătescu; despre necesitatea ca Cetatea Şcheii (Cetatea de Apus) şi Curtea Domnească („ruşinea Sucevei” aşa cum scria nemilos România Pitorescă în 1972) să fie declarate obiective turistice, restaurate ca atare şi încadrate în parcuri în aer liber; despre tezaure monetare şi şanţurile de apărare ale Sucevei medievale; despre picturile lui Octav Băncilă din colecţiile muzeului sucevean; despre Câmpia Dreptăţii şi probabilul ei amplasament în apropierea oraşului nostru; despre Câmpul Şanţurilor din faţa Cetăţii de Scaun; despre statuile/monumentele de for public ale oraşului, precum şi despre ghidajul de specialitate şi cercetarea ştiinţifică în muzeele de istorie şi multe altele.
Parafrazând un citat al Înaltpreasfinţitului Calinic, Arhiepiscopul Bucovinei şi Rădăuţilor (Decalogul pelerinului la Sfânta Cuvioasă Parascheva, 13 octombrie 2025), Grigore Foit a fost şi rămâne pelerin în destinul îndelungat al Muzeului, caracterul, opera şi amintirea sa tâlcuindu-se în generaţiile următoare de muzeografi. Astăzi, ne amintim de Grigore Foit prin intermediul expoziţiei Grigore Foit – părintele muzeografiei sucevene. La aproape 110 ani de la naştere şi la 75 de la începerea activităţii la Muzeul de Istorie din Suceava, Grigore Foit ne priveşte de pe afişul expoziţiei, calm, încrezător şi optimist. Realizatorii, semnatarul acestor rânduri şi doamna muzeograf Cristina Slavic, invită publicul să viziteze această expoziţie documentară, care constituie un segment cronologic definitoriu pentru istoria muzeografiei sucevene şi naţionale şi să descopere o personalitate de anvergură a vieţii cultural-ştiinţifice a Sucevei: profesorul, directorul, muzeograful, istoricul, numismatul, omul cald şi total dedicat Muzeului, pe care îl considerăm, pe drept cuvânt, părintele muzeografiei sucevene: Grigore Foit.
cercetător ştiinţific I dr. habilitat
BOGDAN PETRU NICULICĂ
Comentarii