Vesel ești de neînvins!

În zona politico-administrativă observ de mult timp (după 2000) un entuziasm în preluarea şi repetarea prostiilor adversarilor politici, încât te întrebi dacă nu e vorba despre acelaşi partid cu mai multe „aripi” şi nume. Mulţi o să spună că, la putere, este acelaşi FSN din 1990, coafat în mai multe feluri, social-democraţie, liberalism(?!), naţionalism şi chiar „extremism”, cu voie de serviciu (sau încurajat de ele). Aş vrea să contest eficient această părere, dar nu prea am argumente şi realitatea nu mă ajută deloc, din contra. Dacă prostiile sunt preluate cu „bucurie” de la o guvernare la alta sau de la un partid la altul, altfel stau lucrurile în ce priveşte acţiunile – ideile pozitive şi de natură a ne îmbunătăţi viaţa! În acest caz, continuitatea este respinsă cu „mânie proletară” (scuze, capitalistă…) şi se propune un nou început (permanentele începuturi sunt un brand naţional cu care ne mândrim!). Îmi amintesc – când am propus unui lider nou ajuns la „butoane” să continue un proiect foarte bun pentru judeţ – cum m-a privit, ca pe un „naiv” fără speranţe şi a decretat să priceapă toţi membrii de partid: „Proiectul este bun, dar e un dezastru pentru partid!”. Şi asta pentru că aparţinea adversarilor politici.
Astfel, asistăm doar la o „întrecere capitalistă” în continuarea şi amplificarea prostiilor, a acţiunilor inutile şi în promovarea celor incompetenţi pe criterii politice. Nu cred că greşesc afirmând că suntem „originali” („ca la noi la nimeni” se spune) în continuarea greşelilor celor plecaţi din posturile de decizie. Nu prea am întâlnit în lume atitudini similare, dar trebuie să recunosc că nu sunt specialist în politica statelor africane, spre exemplu… Legat de experienţele politice, economice, sociale sau administrative, mă întreb de ce nu preluăm („furăm”…) pe cele de succes de „afară”. Pentru că sunt rezultate peste medie în diferite ţări şi nu trebuie să „reinventăm roata”! Ştim noi mai bine. O altă „prostie abisală”… Dar să fim mai concreţi, prin exemple, în a prezenta „opera de inestimabilă valoare teoretică şi practică” de perpetuare a politicilor eronate (prostii, spus elegant). În 1990 am preluat sistemul administrativ francez (Franţa, „sora mai mare”), care excelează prin inerţie şi blochează o evoluţie socială normală în secolul supervitezei şi transformărilor. Mai uşor schimbi un premier decât un funcţionar comunal de care nu mai este nevoie! De ce nu l-am preluat pe cel american, flexibil şi democratic (se votează şi şeriful, procurorul-şef sau judecătorul)? Performanţele în educaţie, dacă tot vrem să o „modernizăm”, sunt remarcabile în Finlanda, în organizare sanitară în ţările nordice etc. Până şi contabilitatea am luat-o de la francezi, care cam vor să renunţe la ea în favoarea celei anglo-saxone. Consecinţele acestor „preluări” nefericite şi a continuării lor, le simţim cu toţii când intrăm în contact cu „autorităţile”. De ce nu se „mişcă” nimic în domeniile de mai sus? Primul răspuns care îmi vine în minte este că ne conduc aceiaşi decidenţi sau „elevii” lor, care merg pe principiul original-românesc (banal?), care ne spune dintotdeauna că „merge şi aşa”. Adaptările şi modernizările pot începe doar după schimbarea celor care deţin „frâiele” puterii! Cine îi va schimba? Când? Şi câte prostii trebuie să mai facă, pentru ca decidenţii politici (tot eterni…) să se trezească? Avem votanţi care să discearnă care sunt candidaţii CALIFICAŢI, responsabili şi dedicaţi? Nu cred! Pentru mulţi, alternativa la „băltirea” actuală este haosul extremist şi personaje care par să nu-şi fi luat tratamentul zilnic. Viitorul? Poate îl vedeţi dumnea-voastră mai bine decât mine!
DAN STRUTINSCHI