Activitatea cinematografică
Emil Loteanu este autor a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filme documentare de scurtmetraj: „Hora mare” (1959), „Anotimpurile copilăriei” (1960), „Piatra”, „Timpul”, „Cântecul” (1961).
Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu „Așteptați-ne în zori” (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni. Au urmat filme ca „Poienile roșii” (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, „Această clipă” (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul de Film de la Minsk din 1970) și „Lăutarii” (1971), cu care a obținut mai multe premii, cum ar fi: Premiul Socica de Aur la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian (1972), Marele Premiu și Premiul Special al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Cartagena (1973).
Următorul film al său, „O șatră urcă la cer” (1975), a obținut Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Neapole (Italia, 1972) și cele obișnuite: Premiul pentru cea mai bună regie, Premiul pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, Premiul pentru cel mai bun film străin.
În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune „Luceafărul”, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.
În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat „Găoacea”, care are în distribuție numeroși actori din România (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu etc.).
În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filme de scurtmetraj: „Eugen Doga” (1983), „Svetlana Toma” (1984), „Grigore Grigoriu” (1985) etc.
Activitatea literară
Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. A publicat volume de versuri: „Zbucium” (1956), „Versuri” (1970), „Sufletul ciocârliei” (1974), plachetele „Chemarea stelelor” (1962) și „Ritmuri” (1965).
De asemenea, a publicat și cărți de proză, precum „Vioara albă” (1963), „Bucolica” (1966) și „Lăutarii” (1972).
Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor ’60 Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Doresc să amintesc că regizorul Emil Loteanu figurează în enciclopedia numită „Idolii Rusiei”, care însumează 2.000 de remarcabile personalități din toate domeniile. Alături de mine – spune Emil Loteanu – am numai doi români: actrița Svetlana Toma și compozitorul Eugen Doga; selecția s-a făcut cu deosebită severitate de circa zece mii de ziariști, oameni de cultură, economiști, politologi etc.
În dialogul realizat de suceveanul Bleojean cu Emil Loteanu, la întrebarea „Care este suprafața sentimentală pe care o ocupă Bucovina în biografia dumneavoastră?”, Emil Loteanu a răspuns:
„Aceasta se vede în toate filmele mele. Eu cred, ca și Eminescu, că cel mai exact adjectiv ce i se potrivește este cel de dulce, dulce Bucovina. E o metaforă extraordinară.”
Din cele prezentate rezultă că regizorul, scenaristul, actorul, poetul și scriitorul Emil Loteanu a iubit fără margini România, Basarabia, Bucovina. Oficialitățile basarabene l-au ajutat. Românii i-au recunoscut valoarea mult prea târziu, iar oficialitățile locale nu au făcut mai nimic pentru a scoate în evidență personalitatea deosebită a lui Emil Loteanu, care a iubit Bucovina până la ultima suflare.
Dacă se vrea, se poate. Ziaristul și scriitorul Mircea Motrici a făcut o nemaiîntâlnită surpriză colegilor, prietenilor, oamenilor de cultură, când i-a invitat pe data de 4 aprilie 2000, în eleganta sală de conferințe a Muzeului de Științele Naturii Suceava, la o întâlnire cu regizorul Emil Loteanu, cel mai cunoscut basarabean din lumea cea mare a filmului.
Inegabilul povestitor Emil Loteanu a vorbit despre film, despre Eminescu și Sadoveanu, despre Bucovina și Rădăuți. A doua zi au fost publicate scurte relatări despre acest eveniment în ziarele „Crai nou”, „Monitorul de Suceava” și, apoi, în revista „Bucovina literară”. Acest eveniment s-a întâmplat în anul 2000.
Amintesc și că Mircea Motrici i-a luat un interviu lui Emil Loteanu la Moscova, în decembrie 1999, transmis la Radio România Actualități. Acest interviu a fost publicat și în cartea „Mircea Motrici – trasee de reporter”, apărută în anul 2017.
Mai amintesc și că Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, filiala Rădăuți, a organizat pe data de 4 noiembrie 2016 comemorarea lui Emil Loteanu, pentru a-l readuce în memoria bucovinenilor, mai ales că pe data de 6 noiembrie 2016 ar fi împlinit vârsta de 80 de ani. Cu această ocazie, Vasile Puha, fost secretar al municipiului Rădăuți, a propus ca lui Emil Loteanu să i se acorde titlul de „Cetățean de onoare post-mortem al municipiului Rădăuți”, iar numele lui să fie atribuit unei străzi din municipiu, fie ea cât de mică.
În acest an se împlinesc 22 ani de la moartea lui Emil Loteanu (18 aprilie 2003) și 89 de ani de la naștere (6 noiembrie 1936).
Opera sa rămâne o provocare. Poate nu întâmplător, țiganul este simbolul libertății absolute în filmele sale: „O șatră urcă la cer, semn al libertății și speranței”.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că atât pe plan local, cât și național, s-a făcut prea puțin pentru a scoate în evidență personalitatea deosebită a lui Emil Loteanu.
Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, Primăria Municipiului Rădăuți și, nu în ultimul rând, Instituția Prefectului, Consiliul Județean Suceava și alte organisme administrative și culturale din Rădăuți și Suceava ar trebui să organizeze o serie de manifestări dedicate memoriei omului, regizorului, scenaristului, poetului și scriitorului Emil Loteanu.
Prof. IOAN MOROȘAN
Comentarii