Mesaj la deschiderea lucrărilor Simpozionului Internaţional „Bucovina şi Basarabia între tradiţionalism şi modernitate: istorie regională, perspective naţionale şi mize geopolitice europene – 250 de ani de la anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic”

Ziua prăznuirii liturgice a Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, coincide anul acesta cu deschiderea lucrărilor Simpozionului Internaţional „Bucovina şi Basarabia între tradiţionalism şi modernitate: istorie regională, perspective naţionale şi mize geopolitice europene”, eveniment cu valenţe culturale ce marchează academic împlinirea a 250 de ani de la de la anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic.

Prezentul cuvânt nu îşi propune să dubleze efortul ştiinţific al istoricilor şi al specialiştilor prezenţi, ci să supună atenţiei zece considerente fundamentale care definesc rolul pe care Biserica strămoşească l-a avut în promovarea şi consolidarea unităţii de neam, de limbă şi de credinţă în cele două provincii româneşti:

1. Biserica a fost fundamentul pe care s-a plămădit identitatea poporului român din Basarabia şi Bucovina, articulând unitatea de neam şi de credinţă printr-o lucrare sinergică a slujirii liturgice şi a slujirii semenilor.

2. Prin statornicia slujirii în limba maternă, Biserica a apărat şi a cultivat limba română ca matrice a comunicării cu Dumnezeu şi între oameni, făcând din limbajul liturgic un veritabil liant identitar ce a contribuit la menţinerea unităţii în faţa tendinţelor de înstrăinare şi de asimilare.

3. Aşezămintele monahale au fost veritabile centre de cultură, formând elite spirituale şi intelectuale şi consolidând unitatea de neam prin formarea conştiinţei istorice, a demnităţii culturale şi a responsabilităţii faţă de binele comun.

4. Biserica a cultivat memoria istorică şi continuitatea generaţiilor prin sărbători şi slujbe de pomenire, menţinând vie legătura dintre trecut şi prezent.

5. Lucrarea filantropică promovată de Biserică a întărit unitatea credincioşilor, creând punţi între oameni şi contribuind la depăşirea fragmentărilor sociale.

6. Apărarea demnităţii şi a libertăţii religioase a fost realizată de Biserică atât prin cuvânt, cât şi prin faptă, slujitorii ei luptând pentru drepturile credincioşilor şi rezistând cu statornicie în faţa tuturor formelor de opresiune.

7. Biserica a promovat buna înţelegere şi respectul reciproc, modelând un ethos al convieţuirii paşnice şi al solidarităţii, în spiritul preceptului evanghelic: „Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

8. Implicarea Bisericii în susţinerea aspiraţiilor naţionale şi a idealului unităţii a inspirat şi a călăuzit marile mişcări de emancipare, de redeşteptare spirituală şi de afirmare a identităţii româneşti.

9. Deschiderea către valorile modernităţii a fost asumată cu discernământ de Biserică, care a ştiut să valorifice progresul cultural şi social în armonie cu tradiţia, fără a pierde autenticitatea duhului ortodox.

10. Prin mărturisirea neîncetată a învăţăturii Mântuitorului Iisus Hristos, Biserica a rămas factor de stabilitate, luminând conştiinţele şi chemând la responsabilitate şi sfinţenie, potrivit mandatului divin: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile” (Matei 5, 16).

Binecuvântăm lucrările acestui simpozion internaţional, rugându-L pe Dumnezeu – Treime de Persoane, pe Sfânta Sa Maică şi pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Bucovinei, să vă dăruiască sănătate, ani mulţi şi sporite împliniri în lucrarea de cercetare, valorificare şi apărare a tezaurului spiritual şi istoric al poporului român.

† CALINIC,

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor