Serile poetice de la Struga şi participarea poeţilor români (23)

Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei

2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur

Trist cântec de dragoste

 

Numai viaţa mea va muri pentru mine într-adevăr cândva.

Numai iarba ştie gustul pământului.

Numai sângele meu îi e dor, într-adevăr,

De inima mea, când o părăseşte.

Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,

Tristeţea mea e înaltă.

Vine o vreme când plouă rece

Şi toate femeile poartă capul tău

Si rochiile tale.

Vine şi o pasăre mare, albă

Care ouă pe cer luna.

 

Anul 1982

Nichita Stănescu (n. 31. 03. 1933, Ploieşti – d. 13. 12. 1983, Bucureşti), România. Poet şi eseist.

Nichita Stănescu este unul dintre cei mai valoroşi poeţi români contemporani, iubit de publicul cititor şi apreciat de critica literară.

Nichita Stănescu este născut din tată român şi mamă rusoaică. A terminat liceul la Ploieşti şi Facultatea de Limbă şi literatură română la Universitatea din Bucureşti. A debutat în revista literară Tribuna.

A fost editor la Gazeta Literară, România Literară şi Luceafărul.

Debutul lui l-a constituit cartea de poezie Sensul iubirii, 1960, iar ultimul său volum a fost Noduri şi semne, publicat în anul 1982.

Nichita Stănescu a primit numeroase premii de poezie, dintre care cel mai important este Premiul Herder (1975), iar în 1982 a primit Cununa de aur la Struga. A fost nominalizat şi pentru Premiul Nobel în anul 1980.

Din păcate, a murit prea devreme, lăsând în urma lui importante volume de versuri, care au marcat poezia românească contemporană: O viziune a sentimentelor (1964), Dreptul la timp (1965), 11 Elegii (1966), Roşu vertical (1967), Alfa (1967), Oul şi sfera (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), Un pământ numit România (1969), În dulcele stil clasic (1970), Cartea de recitire (1972), Belgradul în cinci prieteni (1972), Măreţia frigului (1972), Epica Magna (1978), Opere imperfecte (1979), Carte de citire, carte de iubire (1980), Oase plângând (1982), Noduri şi semne (1982), Respirări (1982).

Volume post-mortem: Album memorial (1984), Antimetafizica – Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu (1985), Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei (1985), Cântece la drumul mare 1955-1960 (1993), Tânjiri spre firesc (1993), Cărţile sibiline (1995) , Fel de scriere (1998), Noua frontieră a sufletului uman (1998), Scrisori (1998).

A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord