O întrebare care obsedează omenirea (cea conştientă!) este legată de izbucnirea celui de-al Treilea Război Mondial, de modul în care s-ar putea desfăşura şi de efectele sale asupra planetei, a locuitorilor şi a vieţii în general. În era înarmării nucleare confruntarea va fi atipică? Vom asista şi participa de nevoie la un război „hibrid” în care tehnologia să fie arma supremă? Cât va dura o asemenea înfruntare şi cum este cel mai probabil să se încheie? Ca de obicei, de la o întrebare ajungem la mult mai multe, mai ales în cazul unor subiecte de importanţă excepţională, de viaţă şi moarte la propriu. Am luat cunoştinţă de multe păreri pe această temă, care evoluează între resemnare (vom trăi şi vom vedea…) şi groaza efectelor asupra persoanei şi familiei. Sunt interesante aceste opinii ale cetăţenilor preocupaţi de ameninţare dar, personal, prefer analizele specialiştilor în geopolitică-relaţii internaţionale, precum şi ale politicienilor veritabili („oameni de stat”, nu…!), care deţin mult mai multe informaţii şi date, în primul rând secrete. Consider că este bine şi nu înjur pe cei care menţin o serie de realităţi la secret, în primul rând pe cele cuprinse în scenariile cele mai înspăimântătoare. Efectul răspândirii lor ar fi groaznic!
Sunt opinii că, un astfel de război mondial, va evita utilizarea armelor de distrugere în masă şi anihilarea reciprocă a combatanţilor, dar şi a societăţii umane. În astfel de condiţii, Valentin Naumescu, cu argumente solide, prezice că războiul va dura 30-35 de ani (!!!), cât războiul din secolul al XVII-lea care a însângerat Europa, reducând în anumi-te zone populaţia cu două treimi. Acel război, cu mulţi participanţi, s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia, ale cărei prevederi guvernează şi astăzi relaţiile internaţionale, în bună parte. Inclusiv Carta ONU se bazează pe acele hotărâri. Sper că nu se va ajunge la rezolvarea conflictelor pe calea armelor, iar pacea nu va fi urmare a înfrângerii unei părţi din conflict sau, mai curând, epuizării sub toate formele a combatanţilor. Există negocieri şi instituţii internaţionale capabile şi calificate pentru mediere. Nu pot acţiona, însă, în cazul acelor „bolnavi care ne conduc”, cum mai sunt numiţi dictatorii! Dar să vedem ce va însemna un conflict planetar în condiţiile actuale…
În primul rând, rolul economiei va fi mult mai mare decât în trecut (logistica învinge eroismul, din păcate; vezi Ucraina!) şi forţa tehnologică se va impune hotărâtor pe câmpul de luptă. Prin prisma acestui adevăr, consider că, în final, dacă nu suntem victimele nebuniei sau accidentelor teribile, democraţiile vor învinge, având un avans tehnic evident!
Acum, mai mult decât în trecut, rolul populaţiei (inclusiv în ţările dictatoriale, precum Rusia!) în blocarea agresiunilor fără limită (arme nucleare, chimice etc.) a crescut şi dictatorii trebuie să ţină cont de această situaţie. Cetăţenii sunt mult mai informaţi, boicotează eforturile de război şi chiar emigrează, în special cei mai calificaţi şi educaţi, sabotând astfel „efortul de război” de agresiune. Coreea de Nord nu ţine cont de opinia cetăţenilor (deocamdată!). Israelul, da, şi nu a executat decât „lovituri chirurgicale”, care evită populaţia civilă, pentru a nu genera proteste şi antisemitism în masă.
Rolul mas-mediei, într-un război în secolul XXI, este imens, cu efecte negative, prin manipulări / informări în folosul agresorilor (cei din Rusia, China, Iran) sau cu mesaje pentru pace foarte utile, prin prezentarea ororilor războiului (morţi, răniţi, distrugeri etc.). Consider că un conflict poate fi câştigat, în bună parte, prin diabolizarea adversarului şi manipulare, cu tehnica actuală, a maselor de spectatori-ascultători. Din păcate!…
Sper să nu se ajungă la un conflict general, iar actualele focare de război să se stingă cât mai repede. Treceţi la masa negocierilor! Altfel…, mă gândesc cu groază!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii