Lumea prezentată sucevenilor

Fenomenul terorismului însângerează planeta, face victime inocente şi, prin mediatizare extremă (normală până la un punct!), îşi realizează scopul major, induce frică şi exacerbează ura între oameni cu opţiuni religioase, politice sau de etnii diferite. Această formă barbară, primitivă şi contrară tuturor legilor şi normelor morale a existat în toată istoria planetei, manifestându-se diferit şi cu intensităţi variabile. Analizând aceste „războaie hibride”, în formă extremă, trebuie să ne întrebăm, de la început, cine a pus eticheta de terorism, organizaţie teroristă, stat terorist etc. Şi asta pentru că acuzaţii de terorism fac şi statele totalitare (dictaturi) către mişcările populare armate pentru libertate (Malaezia, Turcia, China, Irak etc.) care, în acţiunile lor violente (atacuri asupra forţelor de represiune), generează şi „victime colaterale”. Victime colaterale se înregistrează, din păcate, şi în acţiunile antiteroriste, pentru că teroriştii utilizează civilii ca „scuturi umane”. Continuând expunerea, aproape teoretică, să vedem câte forme de terorism, în mare, se manifestă în zilele noastre, după motivaţie şi / sau susţinători. Din punct de vedere motivaţional, asistăm la terorism cu suport etnic-tribal (Asia, Africa), cu motive (false!) religioase (islamism extrem, război sunit-şiit etc.) sau ideologic (terorism extremă stânga / dreapta în secolul XX în Rusia şi, după război, în Germania, Italia, Irlanda de Nord etc.). Din punctul de vedere al susţinătorilor (esenţial!) asistăm la terorism de grup (ISIS, Al Quaeda, Boko Haram şi foarte multe altele), terorism de stat (excelează prin încurajarea sa Iranul, Rusia, Coreea de Nord, Afganistan etc.), dar şi terorism de „partid” (formaţiuni politice care consideră acţiunile armate antistatale ca fiind legitime, indiferent de victimele inocente, precum PKK în Turcia, brigăzile şi armatele roşii din Germania şi Italia în secolul XX şi, cel mai mare şi crud reprezentant, Partidul Comunist Bolşevic în Rusia, în timpul războiului civil din 1918-1921). În esenţă, toate mişcările teroriste sunt la fel, indiferent de drapelul sau sloganul sub care acţionează. Barbari, ticăloşi, inumani! Terorismul, pentru a apărea, a se dezvolta şi menţine, are nevoie de bani, mulţi bani! Pentru a ne lămuri de adevăratele scopuri ale acestor grupuri de criminali sadici, trebuie să desluşim cine îi finanţează. Ultimele barbarii teroriste (Orientul Mijlociu) ne desemnează un stat clar terorist, Iranul, dar şi grupuri „de interese” fără scrupule din zona Golfului Persic (cu averi din petrol şi gaze), ca finanţatori şi furnizori de arme şi muniţie. Finanţarea actelor de teroare se face şi din contribuţia benevolă a unor grupuri etnice (kurzii, irlandezii etc.), a unor triburi revanşarde în Africa (Ruanda, RD Congo, Mali etc.) sau a taxelor impuse locuitorilor din zonele controlate (impozit?!?), cum făceau talibanii (acum se colectează taxele oficial, de aceleaşi persoane!). Având un „crez ticălos” şi finanţare, teroriştii mai au o problemă de rezolvat, recruţii. Terorismul este organic legat (cu mici excepţii) de sărăcie, analfabetism şi fanatism şi se manifestă cel mai puternic în zonele (ţările) eşuate. Un sărac şi fanatic religios este uşor de racolat, înarmat, antrenat şi transformat în terorist, inclusiv sinucigaş. Cei care îi „trimit la moarte ca martiri” nu-şi îndeamnă propriii copii să urmeze calea terorii. Sărăcia este un rezervor. Poate fi terorismul mai rău? DA! Gândiţi-vă la arme chimice, bacteriologice sau chiar nucleare, ajunse în mâinile organizaţiilor extremiste. Trebuie blocat acest proces, indiferent de costuri!

DAN STRUTINSCHI

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI