„Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!“
În Biserica odihnei de veci a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Adormirea Maicii Domnului, a Sfintei Mănăstiri Putna, Bucovina întreagă îşi ia rămas bun de la universitara Alexandrina Cernov, membră de onoare a Academiei Române, întemeietoare şi fostă preşedintă a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” Cernăuţi, fondatoare şi conducătoare a Editurii „Alexandru cel Bun” Cernăuţi şi a revistei „Glasul Bucovinei”. Din partea părintelui arhiepiscop Calinic, preasfinţitul Damaschin Dorneanul exprimă un mesaj de condoleanţe şi compasiune familiei sale, dimpreună cu rugăciunea ca Dumnezeu să o odihnească cu drepţii în împărăţia Tatălui Celui Ceresc.
„Gândul meu pentru dumneavoastră, obştea acestei mănăstiri, pentru dumneavoastră, cei care aţi cunoscut-o, pentru dumneavoastră, cei care sunteţi meniţi să duceţi mai departe duhul doamnei academician, continuă Damaschin Dorneanul, este un îndemn la neuitare şi la lucrare. Avem de învăţat, printre alte multe de la doamna academician, cum să simţim mai adânc româneşte, atunci când cele din jur nu te ajută la aceasta. Noi credem în Înviere şi aceasta înseamnă că, la un moment dat, mai aproape sau mai departe, toţi ne vom întâlni cu Doamna Alexandrina. Îmi doresc şi mă rog ca atunci să nu ne fie şi să nu vă fie ruşine de această întâlnire.”
Lacrimi de ceară cad din lumânările aprinse pe streaşina lor de hârtie.
Stareţul Melchisedec Velnic este în misiune, peste Ocean, dar, neaşteptat, numele său mi-l aduce în minte exprimându-şi nădejdea în prosperitatea cărţii româneşti la deschiderea oficială, de la Hotelul Ceremuş din Cernăuţi, a uneia din primele ediţii ale Salonului Internaţional de Carte Românească. Protos. Gherasim Luca, pe care l-am cunoscut la o altă ediţie a aceluiaşi Salon, îi citeşte gândurile aşternute pe hârtie la plecarea la Domnul a celei care a gândit şi a însufleţit acest salon. Astfel că flacăra lumânărilor pare să lumineze paginile unei cărţi despre un dramatic şi înălţător destin bucovinean. De altminteri, şi arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, atât de mult al Putnei şi reprezentând-o în faţa preasfinţitului Damaschin Dorneanul, care conduce ceremonia funerară, este puternic implicat în îmbogăţirea bibliotecii sfintei mănăstiri cu scrieri ale condeielor şi ale apropiaţilor acesteia. Sunt numai trei săptămâni de când i-a fost alături dnei acad. Alexandrina Cernov în prezentarea cărţii „Povestea Bucovinei” de Filip Ţopa la Salonul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, coordonat de prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu. Scriu titlul, atât de semnificativ, al cărţii şi respiraţia mi se opreşte. Este ultimul dar pe care Alexandrina Cernov mi l-a făcut şi pe care amândouă l-am pecetluit cu o îmbrăţişare numai pe jumătate, deoarece avea o mână, nu demult fracturată, în faşă.
Lectura unui nou mesaj, al preşedintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, are parte de glasul atât de cunoscut al realizatoarei Revistei Culturale Trinitas, Teodora Stanciu, dar de data aceasta în ipostaza de preşedintă a Fundaţiei „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta”: „Odată cu plecarea dintre noi a doamnei Alexandrina Cernov, România pierde unul dintre cei mai activi intelectuali militanţi pentru drepturile sociale şi culturale ale românilor din Ucraina, o voce şi o prezenţă respectate atât la Bucureşti şi Cernăuţi, cât şi la Kiev.” Mi le amintesc pe Alexandrina Cernov şi pe Teodora Stanciu împreună la Colocviile Fundaţiei la care am participat în 2016 şi în 2017, însă cu siguranţă amândouă au fost la toate. Apoi amintirea coboară până în anul 2011, la colocviul organizat cu atâta competenţă şi entuziasm, sub egida Editurii Alexandru cel Bun, de Alexandrina Cernov şi de Ilie Luceac la o sută de ani de la naşterea lui Radu Grigorovici, închinat deopotrivă şi altor mari bucovineni: Vladimir Trebici, Radu Economu, George Muntean. Atunci Alexandrina Cernov nu bănuia că la Putna, şapte ani mai târziu, avea să-şi evoce soţul, stins din viaţă la 5 iunie 2017, pe fundalul unui film realizat pe meleagurile natale. Şi nici noi, ceilalţi participanţi, nu ne-am închipuit că aici, la Putna, după alţi şapte ani, într-un alt 5 iunie, ea însăşi va pleca la Domnul.
Acum vorbeşte ES dr. Irina-Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi. Ne-am cunoscut într-un miez de iarnă cu drumul croit prin Cimitirul Vechi permanent reacoperit de ninsori, răspunzând, împreună cu dr. Alis Niculică, invitaţiei la sărbătorirea bicentenarului naşterii lui Aron Pumnul. Eram atât de mulţi la slujba de pomenire a profesorului lui Eminescu, încât nu-mi dau seama cum am încăput în paraclisul cu numele cu mult mai mare decât zidurile lui: Biserica Mitropoliţilor. La monumentul funerar al lui Aron Pumnul a vorbit, filmată, înregistrată, cea mai în măsură să prezinte personalitatea cărturarului, acad. Alexandrina Cernov. Şi după aceea, tot ea, comunicator şi moderator, la sediul Societăţii „Mihai Eminescu” din Palatul Naţional al Românilor, lângă portretul lui Aron Pumnul, în rama căruia fusese prinsă, ca un fulg de zăpadă, o plachetă cu lăcrămioarele învăţăceilor. Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină…” Şi iată-le împreună, acad. Alexandrina Cer-nov şi ES dr. Irina-Loredana Stănculescu, într-un alt miez de iarnă, în decembrie 2022, la Universitatea Suceava, la lansarea cărţii „Un consulat regal la Cernăuţi…”, având-o pe dna consul general coautoare şi pe dna academician prezentatoare. Era în 2022, peste un an, Alexandrina Cernov, împreună cu fiul, Vladimir, şi cu soţia lui, se stabilea în Suceava. Mai aproape de Sfânta Mănăstire Putna şi de biroul său de lucru de aici. Mai aproape, în sensul drumului ferit de alarmele războiului.
Ia cuvântul Niculai Barbă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Tot pe un drum de carte mi-i amintesc împreună, în vara Anului Ciprian Porumbescu, la Cernăuţi, în mijlocul Doamnelor Române ale Mariei Toacă, universitarii Stanca Scholz-Cionca şi Niculai Barbă cu darul Jurnalului lui Ciprian Porumbescu (1879, Cernăuţi-Stupca), universitara Alexandrina Cernov cu primele sale volume din colecţia „Pagini de istorie literară română în Bucovina”: „Aron Pumnul” şi „Ion a lui Gheorghe Sbiera”. Dl Barbă spune cu tristeţe: „Nu a fost să fie să-şi vadă familia reîntoarsă, să vadă pacea peste graniţă.” Apoi cu speranţă: „Glasul ei a fost glasul Bucovinei, iar glasul Bucovinei trebuie să răsune mai departe!” Încheind într-un suspin înăbuşit: „A fost pentru mine ca o sfântă!”
Din numeroasele manifestări care i-au întâlnit pe acad. Alexandrina Cernov şi pe prof. univ. dr. Ştefan Purici, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, dedicate istoriei Bucovinei, românilor de dincolo de graniţă, luptei pentru păstrarea identităţii lor naţionale şi limbii române, îmi apare limpede în fiecare amănunt al său, poate şi pentru că s-a petrecut ca ieri, pe 13 martie 2024, poate fiindcă a devenit o amintire răscolitoare, „Omul şi Cartea”, al cărei arhitect a fost împreună cu prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu şi cu soţia sa, bibliotecar Stela Purici, sărbătoare care a cinstit-o pe acad. Alexandrina Cernov la a 80-a aniversare. Ca şi atunci, privind înapoi, Ştefan Purici o vede drept preşedintele cel mai curajos al Societăţii „Mihai Eminescu”. Nu o dată, rememorează, atacată, şi din stânga, şi din dreapta, a ştiut să iasă din situaţii dificile cu demnitate şi capul sus. A vorbit întotdeauna cu respect pentru adevăr, a descris întotdeauna situaţia reală din nordul Bucovinei. „A fost un om deosebit!” „O pierdere enormă pentru Bucovina. Şi mai mare pentru familie!”
Cristinia Paladian ne-a fost prezentată de acad. Alexandrina Cernov ca noua şefă a Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi la a VIII-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte din decembrie 2021, povestind atunci şi despre intenţia publicării în „Glasul Bucovinei” a celor care au condus-o de-a lungul timpului: I. G. Sbiera, Sextil Puşcariu, Leca Morariu, Grigore Bostan, Gheorghe Jernovei. Cinstirea pe care a arătat-o mereu înaintaşilor, astăzi, iată, i se cuvine. A luptat aprig pentru limba română şi pentru identitatea noastră, a scris istoria românilor din Ucraina şi, mai spune apreciativ Cristinia Paladian, s-a străduit să creeze următoarea generaţie. Generaţie căreia îi aparţine şi această tânără, cu dubla mare responsabilitate de şefă de catedră şi de preşedintă a Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuţi.
Şi căreia îi aparţine şi lector univ. dr. Marin Gherman, politolog, poet, preşedinte şi coordonator editorial al Centrului Media Bucpress din Cernăuţi, fost student, ca şi soţia sa, Irina, al universitarei Alexandrina Cernov. Şi pe care îl descopăr în memorie alături de ea încă din 2011, de la pregătirea colocviului dedicat marilor bucovineni. Acum, în mâinile sale de redactor-şef adjunct şi ale celor de redactor ale publicistei şi scriitoarei Maria Toacă şi ale universitarei Cristinia Paladian, se află, cel puţin pentru perioada următoare, soarta revistei „Glasul Bucovinei”, vitală pentru românii din Capitala istorică a Bucovinei, în care nu mai apare nicio publicaţie în limba română. Amândouă, ca şi Marin Gherman, cu o multitudine de responsabilităţi, dar şi cu un ataşament indestructibil faţă de cei de-un neam, cu un sentiment invincibil de răspundere pentru românii din nordul Bucovinei. În această clipă la microfon, Marin Gherman citeşte certificatul de deces al Alexandrinei Cernov ca pe un certificat de viaţă. O face ca un fiu, „a fost ca o mamă pentru mine”, şi ca un luptător menit să preia steagul stegarului căzut la datorie.
Deşi îl ştiu pe universitarul şi politologul Dorin Popescu încă din vara anului 2008, de la o neuitată întâlnire a condeielor din sudul şi nordul Bucovinei, consilier diplomat pe atunci la Consulatul General al României de la Cernăuţi, cel mai aproape de Alexandrina Cernova îl găsesc în decembrie 2022 la Suceava, într-un venit şi întors fără somn din Constanţa vieţii sale de acum, pentru lansarea cărţii Consulatului. Şi în strigătul său încredinţat „Glasului Bucovinei” la a 80-a aniversare a fondatoarei şi animatoarei sale: „Rătăcit şi risipit prin biblioteci, adunat în performanţe culturale autentice, care rezistă şi rămân, ochiul cultural viu al doamnei Alexandrina veghează, grijuliu şi neastâmpărat, recuperarea şi înzdrăvenirea identitară şi culturală a românilor de dincolo… Până când această înzdrăvenire nu va fi ireversibilă, ochiul cultural viu al doamnei Alexandrina nu are voie să clipească; nici să se stingă”. Strigăt planând încă în aer când vestea stingerii Alexandrinei Cernov a căzut ca o ninsoare timpurie peste paginile în aşteptarea tiparului ale numărului următor al „Glasului Bucovinei”. Şi care s-a înfrăţit cu cel din încheierea ceremoniei funerare pentru care iarăşi Dorin Popescu, împreună cu soţia, nord-bucovineana Dorina Ciobanu Popescu, s-a desprins fără ezitare de îndepărtatul ţărm al Mării Negre: „Să nu lăsăm glasul Bucovinei să moară! Să ne privim în ochi înaintea marilor noastre bătălii!”
Ieşim în soare, Teodora Stanciu face semnul unui cerc care se închide, până la urmă Alexandrina Cernov a murit frumos. La Putna! Alaiul funerar părăseşte Biserica lui Ştefan cel Mare, se mişcă încet, lăsând în dreapta Cancelaria Domnească şi Centrul Cultural „Iacob Putneanul”, spaţii ale colocviilor în care a avut un cuvânt de spus, ascultat cu respect, şi acad. Alexandrina Cernov, şi apoi, în stânga, Arhondaricul Visarion Puiu în care îşi avea biroul de lucru, pe care au rămas articolele pentru viitorul număr al „Glasului Bucovinei”. În acest birou şi-a luat rămas bun de la arhim. Melchisedec Velnic în dimineaţa zilei de 5 iunie. Avea un glas blând şi ferm, spuneau mulţi, evocând-o. „Vorbea din convingere, din durere şi din păsare”, nu va uita cât va trăi stareţul Sf. Mănăstiri Putna.
Sunt alături de părintele episcop-vicar şi de părinţii mănăstirii stavroforele dr. Gabriela Platon, stareţa Sf. Mănăstiri Voroneţ, şi Elena Simionovici. Sunt alături de ei, mulţime de cernăuţeni: ES Irina-Loredana Stănculescu, Maria Toacă, Elena Nandriş, Elena Tărâţeanu cu fiica, Ana-Cristina Tărâţeanu Mihăesi, Cristinia Paladian, av. Eugen Patraş, vicepreşedinte al Centrului „Hurmuzachi”, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota”, prof. Nicolae Hauca, Nicolae Şapcă, preşedintele Scriitorilor Români. Au venit de la Rădăuţi Mălina Aniţoaei, secretar-general al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, prof. Carmen Andronachi, ing. Mircea Irimescu, cercetător şt. Marian Olaru – Institutul „Bucovina” al Academiei Române, a venit de la Câmpulung Moldovenesc prof. Ioan Iţco, de la Iaşi, romancierul Ion Muscalu, de la Bucureşti – regizoarea Cristina Chirvasie şi producătoarea Graţiana Lăzărescu. De la Suceava, directoarea SandaMaria Ardeleanu cu Stela Purici şi Liliana Ciobanu – Biblioteca Universităţii, universitarii Florin Pintescu, decan, şi Harieta Mareci Sabol, Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, reprezentanţii Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, manager, dr.Alis Niculică, dr. Elena Pintilei, Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Şi nu sunt toţi, nu-i recunosc, nu mi-i amintesc acum pe toţi. Dar pot să spun fără a greşi că Bucovina întreagă, acea Bucovină care trăieşte cu grijă pentru românii ei, a condus-o pe ultimul drum pe acad. Alexandrina Cernov.
Intrăm în cimitirul Parohiei Ortodoxe Putna, trecem prin urme încă proaspete de coasă gospodărească, printre ierburi noi ţâşnind din cele vechi şi printre creştete albe şi violet de trifoi, îndreptându-ne spre bătrâna, preţioasa Biserica de lemn a lui Dragoş Vodă. Se simte pe cer o mireasmă de ploaie, iar eu mă gândesc la credinţa bunicilor noştri că oamenii care se sting din viaţă în răstimpul dintre Înviere şi Înălţare ajung direct în rai.
Lumânarea şi colacul arhim. Dosoftei Dijmărescu ni se aşază în braţe să ne încălzească inima împreună cu o carte de Alexandrina G. Cernov şi Ilie Luceac, litera „G” vorbind de numele de Grecu, după părinţi, al Ale-xandrinei Cernov, şi cu ultima din cele pregătite de acad. Alexandrina Cernov sub veghea Sf. Mănăstiri Putna din zguduitoarea serie „Destin bucovinean”.
Aud ecou căderea ţărânii, trifoiul şi-a înălţat căpuşoarele inspirând cu nesaţ semnele blagoslovirii cereşti. Glasul Preasfinţitului Damaschin Dorneanul sună dulce: „Noi credem în Înviere!”
Comentarii