Doamna Profesoară în lumina lui aprilie şi a aducerii-aminte

Mergând în pas de povestire cu istoricul Mihai Iacobescu şi Doamna sa, Veronica, de la staţia de autobuz către Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava şi întâmpinaţi de departe cu mâna ridicată a salut de istoricul literar Liviu Papuc de lângă bustul lui Traian Chelariu, cu cei trei rămaşi în urmă la un schimb de noutăţi privind poate vremuri vechi, m-am trezit urcând singură pe scări precedată de o cortină suitoare de flori, prin fanta cărora a răzbătut surâsul prof. dr. Oltea Prelucă. Pentru că ne vedem rar, abia acum am felicitat-o pentru articolul Anei-Stanca Tabarasi-Hoffmann, „Ambivalentul Torouţiu” despre cartea sa „Cărturari bucovineni: Ilie E. Torouţiu” cu o prefaţă de Mihai Iacobescu, apărut în „România literară”. S-a alintat: „Am ajuns VIP, nu?! Întâmpinate în faţa preţiosului Fond Bucovina de Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, în ţinută de mare sărbătoare şi pentru semnificaţia pieselor sale (ia, moştenire de la mama Doamnei Profesoare şi cerceii, dar de la Nina Cionca, urmaşa Porumbeştilor, aduşi de fiica sa, universitara Stanca, din Japonia), am asistat la înmânarea florilor, garoafele purpurii pentru amfitrioană şi margaretele pentru plantat pe mormântul Doamnei Profesoare, şi apoi m-am îmbrăţişat cu drag cu Olga Iordache, un chip tânăr, frumos, în neverosimila cască argintie a părului.

Alături de preşedinta Fundaţiei, ing. Ion Olar, secretarul acesteia, Alis Niculică, Elena Pintilei şi Alexandru Ovidiu Vintilă, reprezentanţii instituţiei-gazdă, Isabel Vintilă şi Tatiana Timofeiov, toţi oameni de condei. Şi toţi, lechişti (după câte ţin minte, termenul îi aparţine lui Liviu Papuc) prin amintiri, cercetări, lecturi, simpatie. Ca şi preotul dr. Gabriel Herea, o vreme paroh la Biserica din Pătrăuţi, acolo unde a slujit şi preotul Constantin Morariu, părintele cărturarului Leca Morariu. Acum Sfinţia Sa face cele de cuviinţă pentru pomenirea Doamnei Profesoare, Octavia Lupu Morariu, soţia lui Leca Morariu, atât de dorită de preşedinta Fundaţiei, sub dulcele îndemn al amintirilor, al lucrurilor din spaţiul memorial şi al florilor din ghivece cărora continuă să le poarte de grijă. Şi pentru împăcarea cu care se pregăteşte de drum în Franţa, unde trăieşte fiica sa, medicul Monica Lapied, fostă elevă a Doamnei Profesoare şi pe viaţă îndrăgostită de muzică, dragoste transmisă şi copiilor, Anne şi Marcus. Este momentul în care şi celelalte mame ale învăţăceilor la pian ai Doamnei Profesoare, ajunse bunici, vorbesc despre prezenţa muzicii şi în viaţa nepoţilor. O face întâi Tatiana Timofeiov, întărind şi astăzi, la capătul primei săptămâni a lui aprilie 2024, afirmaţia deseori reluată de Mihai Iacobescu, anume că lecţiile, audiţiile Octaviei Lupu Morariu au dat un neaşteptat şi benefic elan educaţiei artistice a sucevenilor, vieţii lor culturale. Ea cheamă din memorie ziua în care soţul, primul medic cardiolog din judeţ, invitat împreună cu autorităţile administrative şi cu un mănunchi de personalităţi la deschiderea Magazinului Universal Bucovina de la Suceava, a făcut cea mai importantă achiziţie a zilei, cumpărând un pian pentru exerciţiile copiilor, elevi la orele de muzică predate în particular de Doamna Profesoară. Cu ea, zâmbeşte visătoare Tatiana Timofeiov, „muzica şi cultura au intrat în casa noastră”. Şi au rămas definitiv, şi fiica, şi fiul, studenţi la Iaşi, nu au pierdut niciun concert, iar astăzi, amândoi medici, continuă să ţină la muzică, în timp ce nepoţii au parte, la rândul lor, de instrucţie muzicală. E de presupus un efect asemănător şi în refugiul la Râmnicu Vâlcea, unde Doamna Profesoară a avut 62 de elevi (80 în Suceava), crede Maria Olar, de vreme ce, încercând să o reţină pe meleagurile lor după decesul soţului, vâlcenii i-au oferit o casă în care se putea amenaja şi un spaţiu muzeal, dar Doamna Profesoară a fost de neclintit în respectarea dorinţei lui Leca Morariu, „Când voi muri, să mă duci în Bucovinuţa mea dragă!”

Mihai Iacobescu, secondat cu câte o intervenţie de Veronica Iacobescu, amândoi părinţi de copii foşti elevi ai Doamnei Profesoare, şi Mihaela, şi Ovidiu, cu muzica prezenţă permanentă, luminoasă în viaţa lor şi azi, nu uită admirabila competenţă şi seriozitate-severitate a Doamnei Profesoare în selectarea elevilor, în pregătirea lor şi a audiţiilor, eveniment aşteptat în Suceava culturală. Nimeni, consideră istoricul, după ea nu şi-a ridicat elevii la un asemenea nivel al pregătirii la pian şi al culturii muzicale, în cadrul unei educaţii mai complexe, care i-a crescut de asemenea puternici. „Pentru că şi ea a fost foarte puternică!” „Şi-a iubit soţul cu o dragoste raţională (şi sentimentală, bineînţeles)”, continuă Mihai Iacobescu, trecând de la ceea ce a făcut pentru elevi la preţuirea şi devotamentul cu care şi-a consacrat deceniile vieţii fără Leca pentru valorizarea scrierilor sale: „O admir şi dincolo de moarte pentru tăria ei!”.

O moştenire importantă, apreciază istoricul literar Liviu Papuc, „un al doilea Iorga, a scris mai mult decât se poate citi!”. Ca şi Maria Olar, Liviu Papuc, lucrând împreună cu soţia, Olga Iordache, la culegerea epopeicului jurnal al lui Leca Morariu, pentru editarea volumului III al acestuia, îşi dă bine seama cât efort, câtă muncă i-au cerut Doamnei Profesoare descifrarea şi baterea la maşina de scris a fiecărei pagini, pagină uneori aproape dublată de adăugirile, trimiterile arboroase ulterioare ale cărturarului. Apoi povesteşte despre maniera în care Leca Morariu şi-a scris jurnalul, cu perioade de însemnări zilnice, cu tăceri uneori, prilej pentru Maria Olar să menţioneze că există în jurnalul Octaviei Lupu Moraru detalii care nu apar la Leca şi să se întrebe dacă nu ar trebui reluate în subsol sau într-o anexă la tipărirea jurnalului lui. Apoi, pentru că amfitrioana l-a prezentat pe Liviu Papuc şi ca descendent al Morărenilor pe linie maternă, istoricul literar îmbogăţeşte amintirile desfăşurate deja de ceilalţi participanţi cu rememorarea întâlnirii pe drumul lecturii cu Leca Morariu şi aievea cu Doamna Profesoară, pornind din anii liceului de fete urmat la Rădăuţi, când i s-a gravat în memorie prenumele aparte, Leca, până la descoperirea înrudirii, a cunoaşterii şi adâncirii în biografia şi creaţia cărturarului cerute de doctoratul consacrat cărturarului bucovinean şi după aceea de editarea cărţilor sale. Astfel că, ascultându-l, îi întâlnim la rândul nostru, în imaginaţie, pe scriitorul Modest Morariu, pe fratele său, Tudor Morariu, verişori ai neuitatei Aurelia Papuc şi, prin urmare, unchi ai lui Liviu Papuc, Tudor Morariu insistând să-şi apropie verişoara şi nepotul din Suceava de Doamna Profesoară stabilită de-acum tot în Suceava, ca neamuri cu Leca Morariu. Erau anotimpuri ale tinereţii aventuroase cu priorităţile, cu visurile ei, dar întâlnirile amânate, insuficient exploatate şi pentru suflet şi pentru cunoaştere atunci, dacă le e dat, dacă ne este dat, se reîntorc după ani, corăbiile manuscriselor, ale cărţilor purtătoare de modele, de valori nu ratează niciodată ţărmul cercetărilor în istoria literaturii române, iar pentru un bucovinean, neapărat al literaturii române din Bucovina.

Într-un fel, astfel se face şi că peste decenii, Maria Olar avea să descopere între fotografiile rămase de la soţii Morariu imaginea şcolii sale primare din Bălteni şi să afle că uşa clasei în care descoperise minunile literelor, scris-cititului fusese deschisă cândva chiar de Eminescu, revizor şcolar. Gestul desenat în aer al foii de hârtie, al fotografiei privite cu atenţie, studiate, în cei peste douăzeci de ani de când citeşte, ordonează, îndreaptă spre oamenii care ar putea să le pună în lumina tiparului, se desăvârşeşte într-o înrourare a privirii. Şi ei, şi soţului, Ion Olar, cât de mult le-a schimbat viaţa Doamna Profesoară şi împreună cu ea, pentru că sunt de nedespărţit şi în amintire, Leca Morariu!

„A avut o influenţă fantastică!”, trage o linie mişcătoare Mihai Iacobescu, după care Simona Teodora Ienache o aduce printre noi pe fosta sa colegă de clasă, de bancă, Mihaela Corduban, care se întorcea de la ora Doamnei Profesoare „transfigurată”. De la Mihaela Corduban, doctor în Muzicologie al Universităţii din Montreal, spaţiul memorial al Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava păstrează un emoţionant semn de recunoştinţă: volumul său despre Bach, apărut în Franţa şi dedicat primei ei profesoare de pian, Octavia Lupu Morariu. Iar memoria inimii Mariei Olar şi a lui Ion Olar păstrează tulburătoarea amintire a magnetofonului adus de Mihaela Corduban cu înregistrarea ultimului concert al lui Dinu Lipatti, cu gândul că Doamna Profesoară, de doi ani pe patul de suferinţă, ajunsă în ultimele ore ale vieţii sale, poate ar fi dorit să-l asculte. „A ridicat degetul: «Da!» Şi încă o dată. A doua zi, la ora 10,00, a murit.” Maria Olar suspină: „Era 9 aprilie, 1992”.

Cu ochi mari, Alis Niculică, Elena Pintilei, Alexandru Ovidiu Vintilă, Olga Iordache, Oltea Prelucă ascultă. Simona Teodora Ienache o revede: fetiţă fiind a cunoscut-o sosită în vizită la mătuşa sa, Elena Popescu, fostă directoare a Liceului de fete din Cernăuţi, alungată de război şi ocupaţie în sudul Bucovinei.

„Întotdeauna casa ei mirosea frumos!”, se bucură preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, ştiind bine că şi soarele, şi norii curg de la răsărit spre apus, şi că ai ce spune despre un om drag şi cu o lacrimă, şi cu un surâs. Şi la Fondul Bucova miroase frumos, a cărţi care vin dinaintea noastră şi rămân după noi. Iar azi, şi a flori, a colac proaspăt, a prietenie.

În aroma bucatelor pregătite de Maria Olar şi binecuvântate de părintele Dumitru Irimia, cărora Lechiştilor care au cunoscut-o le amintesc de gustul celor ale Doamnei Profesoare, ţesătura poveştilor continuă să crească pe ghergheful amintirilor. Ce minunat este să ai parte de încă o viaţă în covorul lor!

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI