Firul de aur al unei artiste dăruite

 În Ţara Sfântă, de peste o sută de ani, s-a dorit ridicarea unor biserici româneşti, cea dintâi fiind edificată la Ierusalim, alta lângă râul Iordan, apoi, în 1999, o a treia la Ierihon.

E bine să subliniem că Ierihonul este cea mai veche cetate locuită a lumii. Până acum câţiva ani s-a spus că cetatea există de 10.000 de ani, având viaţă neîntreruptă şi un rol foarte important în anumite momente ale istoriei. Recent, istoricii au stabilit că Ierihonul, situat aproape de râul Iordan şi de Muntele Carantaniei, locul unde a fost ispitit Mântuitorul, nu prea departe de Ierusalim, există de 12.000 de ani, fiind descoperite elemente arheologice în acest sens.

În oraşul cu vechime considerabilă, s-au aşezat, în anii 1920 1930, în timpul Protectoratului Britanic, câţiva români, în special călugăriţe, care au primit câte 999 mp de teren din partea Autorităţii Britanice, rămasă în Ţara Sfântă până în 1948, când statul Israel şi a proclamat independenţa. Pe terenul obţinut şi au construit case după tradiţia românească şi au primit pelerinii români, care călătoreau cu greu atunci, cu vaporul, pelerinajul durând uneori săptămâni sau luni la rând.

Încă de atunci, a apărut dorinţa construirii unui Aşezământ românesc la Ierihon, proiect realizat cu mari sacrificii. O contribuţie esenţială, care a stat la baza zidirii bisericii şi a Căminului românesc din Ierihon, a fost donaţia familiei Samoilă, stabilită acolo în jurul anului 1930. Ei au lăsat, prin testament, Bisericii Ortodoxe Române bruma lor de agoniseală.

Inspiratul ctitor al acelui loc este Episcopul român al Daciei Felix, Ieronim Creţu, atunci Superiorul Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă. Ostenindu-se mult, a reuşit să coopteze oameni cu spiritul zidirilor, unii al zidirii „în lână”, alţii al zidirii în cărămidă, alţii în suflete. Sunt mulţi astfel de oameni care au contribuit la ctitorirea „raiului românesc” de la Locurile Sfinte, unii dăruind din partea Guvernului României, alţii în nume propriu, iar alţii oferind opere de artă. Aşa este familia Neamţu. În perioada slujirii mele la Ierusalim, am apreciat în fiecare zi tapiseriile doamnei Cela Neamţu, când vizitam spaţiile Aşezământului, împreună cu oameni importanţi, demnitari ai statului ori slujitori ai Bisericii.

Profetul Daniel (sau Daniil, cum apare în unele traduceri ale Scripturii), aflat departe de ţara sa, un iudeu printre străini, a reuşit să-şi păstreze credinţa în greul exil şi prin faptul că, în fiecare zi, (de câteva ori) îşi deschidea fereastra casei îndreptată către Ierusalim şi se ruga: „cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin” (Ps. 136). În faţa stăpânitorilor idolatri nu a cedat, iar faraonii l-au apreciat şi l-au chemat să le fie sfetnic.

Profetul Daniel reprezintă un model al celor care nu îşi pierd demnitatea şi credinţa şi, deşi se află în exil, departe de ţara lor, ei îşi păstrează identitatea şi tradiţiile şi o fac chiar după mulţi ani de pribegie.

Fereastra pe care Daniel profetul o deschidea în fiecare zi către Ierusalim devine în opera doamnei Cela Neamţu model al privirii omului către cer. Noi, care suntem legaţi de pământ, atât de preocupaţi de ţărână şi de materie, suntem invitaţi prin lucrările de artă ale doamnei Cela Neamţu să privim către cer, către lumină, către transcendent, către Ierusalimul ceresc, să petrecem în această lumină şi să descoperim mereu altă fereastră ce se deschide către Dincolo.

Fiind adeseori în preajma doamnei Cela Neamţu, am simţit bucuria şi pacea pe care le oferă prin atitudine, gesturi şi cuvinte. Nu stânjeneşte pe nimeni, nu spune vreun cuvânt nepotrivit, arată multă amabilitate, ceea ce înseamnă că este iubitoare de lumină. De a-ceea, s-a spus adeseori despre lucrările ei că sunt zidiri de lână şi lumină, cu diferitele lor teme: ferestrele, păsările, ia românească, cămaşa veşniciei, cum a numit o dumneaei, şi cu formele inspirate din arcade şi elemente de arhitectură românească. Unele dintre ele vin de departe, din Bizanţ, amintindu ne că suntem bizantini de după Bizanţ, cum ni s a spus, că trăim în acel Byzance apres Byzance, care a păstrat şi a dus mai departe toată moştenirea unui imperiu ce a căzut în secolul al XV lea, doar politic şi administrativ, dar a supravieţuit artistic şi spiritual până astăzi.

Lumina însă nu este doar cea reflectată şi aşezată în lucrările doamnei Cela Neamţu, ci este lumină din interior, pentru că până la urmă un artist, fie că este pictor, tapiser, muzician, scriitor, trebuie să adune lumină înainte de a o dărui. Când încă este mult întuneric, cuvintele, formele, pictura sau arta lui nu vor atrage şi nu vor convinge.

Doamna Cela Neamţu îşi amintea că în vremea studiilor, când a mers pentru documentare în Bucovina, a descoperit broderia Mariei de Mangop şi de atunci a rămas „eleva” soţiei Măriei Sale, Domnul Ştefan al Moldovei, şi a studiat această broderie specială, constatând că rotundul nu era rotund. De aceea a pus mâna pe ac şi, deşi nu avea la dispoziţie fire preţioase, precum cele folosite altădată, în vremuri de aur, a obţinut din lână şi culori armonioase, gradându le în tonuri delicate, o astfel de lucrare ca „Punctul de la Putna”. Şi a rămas de atunci ucenica Mariei de Mangop.

La Palatul Cotroceni, în februarie 2024, când a deschis o nouă expoziţie, Cela Neamţu s-a purtat şi a vorbit ca o domniţă din vechile scrieri, dar şi din ancestralele broderii.

Ce mare lucru să te dăruieşti altora, să nu lucrezi numai pentru tine, să nu ai un covor preţios pe care îl păstrezi doar pentru odaia ta, ci să creezi spre a aduce bucurie altora! Acesta cred că este mesajul de căpătăi al doamnei Cela Neamţu, ca şi al celorlalţi artişti din familia ei, în special al soţului său, Costin Neamţu, care adună şi el anii, aşezându-i întru purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

PS TIMOTEI PRAHOVEANUL

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor 

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI