Când preşedintele Iohannis i-a adus la masa negocierilor pe social-democraţi şi pe liberali, m-am bucurat: în toată Europa se făceau eforturi pentru întărirea coaliţiilor de guvernământ deoarece se primise evaluarea serviciilor secrete ale SUA, nu au fost singurele, că Rusia e pregătită să invadeze Ucraina, intenţionând că refacă fostul URSS, adică fostul Imperiu Roşu. Ce s-ar fi întâmplat în activitatea de guvernare dacă cearta între PNL şi USR ar fi continuat, cu cel mai mare partid, PSD, în opoziţie, guvernarea fiind ameninţată de moţiuni de cenzură, fără o majoritate parlamentară consistentă? Să nu-mi spuneţi că, văzând permanentele dispute în politică internă, trupele lui Putin s-ar fi oprit la Prut după readucerea Ucrainei şi a Moldovei la sânul Maicii Rusia că nu vă crede nici măcar un copil de grădiniţă. La fel cum n-au crezut nici ţările din prima line, Polonia şi Ţările Baltice, şi au avut dreptate.
Fireşte că inşi inconştienţi, lipsiţi complet de viziune politică şi puşi pe scandal în coaliţie ca USR, că mulţimi de alţi pafarişti au criticat decizia preşedintelui pe motiv că distruge PNL, partidul care l-a susţinut în ambele alegeri, 2014 şi 2019 şi îl susţine în continuare căci majoritatea celor cu capul pe umeri totuşi mai contează. Mi-am luat atunci porţia de înjurături pe Net, înjurături venite dinspre susţinătorii lui Putin, recte coloana a V-a gata să-şi trădeze patria şi să treacă în curtea inamicului, dar şi din partea atâtor idioţi utili care se uită în gura Şoşoacăi ca la sfintele moaşte.
Acum se vede că evaluarea preşedintelui a fost corectă: România a beneficiat de stabilitate politică în aceste vremuri tulburi, altfel o păţeam ca ucrainenii: bătălia între partida lui Viktor Ianukovici, filorus până în măduva oaselor, şi opoziţia democratică unită în revoluţia portocalie a slăbit puterea statului şi a dus la ocuparea Crimeii şi a Estului ucrainean de către invadatorii lui Putin, iar în Israel bătălia pentru reforma justiţiei a lui Bibi Netanyahu cu al său partid Likud (dreapta) şi tabăra opoziţiei a permis organizaţiilor teroriste Hamas şi Hezbollah să atace Israelul cu intenţia clară de a-l cuceri, de a instaura Sharia şi a trece la un nou holocaust în al XXI-lea secol. Slăbiciuni care vor costa popoarele respective sute de mii de morţi şi sărăcirea pentru cine ştie câte decenii.
Acum, să nu ne amăgim că dacă România are o majoritate de guvernământ de aproape 70%, toate problemele sunt rezolvate, iată concurenţa cu scântei între liberali şi social-democraţi, colegi de guvernare, continuă, având în vedere apropierea anului electoral total 2024. Deja ciocnirile între partea stângă şi partea dreaptă a guvernării dau apă la moară populiştilor AUR, mai puţin useriştilor pe care asocierea cu scandalagiii lui Simion George + Şoşoacă nu-i avantajează, ba din contra.
Şi urmează iarna în care intrăm ca şi celelalte state ale UE cu mari deficite bugetare, atât din pricina pandemiei cât şi a invaziei putiniste în Ucraina, iar acum se vor adăuga la fel de mari cheltuieli cu războiul dintre Israel şi teroriştii palestinieni, folosiţi de Iran şi Rusia pe post de carne de tun împotriva uneia dintre cele mai puternice şi dotate armate din lume. Mii de morţi pentru a satisface orgoliile imperiale ale ayatolahilor iranieni şi ale lui Vladimir Putin, fiindcă nu cred că îşi imaginau ca posibilă o victorie împotriva statului evreu şi implicit împotriva creştinismului.
Iar dacă zâzania între PNL şi PSD, dacă USR, PMP şi Ludovic Orban nu vor vedea pădurea din pricina copacilor, nu e exclus ca Simion şi Şoşoacă să vină să ne înveţe ce e aia democraţie ca să ne treacă pofta de bătălie politică de sumă nulă. E cazul să nu repetăm aceleaşi greşeli ca Beniamin Netanyahu şi Likud, să punem România şi viitorul copiilor noştri pe primul plan ca să nu ne trezim cu ruşii „ante portas“. Doar nu-şi închipuie nimeni că auriştii, susţinuţi puternic de imperialismul putinist, vin în numele libertăţii României, al democraţiei, al economiei de piaţă şi al ridicării bunăstării noastre. Cât despre apartenenţa la Uniunea Europeană şi la NATO ne luăm adio, iar soarele va răsări din nou de la Kremlin.
Un epigon al marii coalitii de guvernare „stabila” sunteti. Iohannis a facilitat crearea acestei mezaliante doar pentru a-si salva scaunul. Politica e o activitate dificila si riscanta dar in Romania miroase urat.