Cât se poate

…Uite că aflăm cum că Timişoara – capitală culturală europeană a devenit mai scumpă decât Budapesta, Belgrad şi alte oraşe mari şi căutate de turişti de după graniţa din preajmă. Cică la Timişoara, pe o cafea ori o băutură răcoritoare ţi se cer 3 euro, după care, pentru un apetit mai mare pentru turism-cultură, toate cele sunt încă şi mai şi. Aşa încât localnicii au ajuns să evite centrul cultural, aproape că l-au abandonat turiştilor în stare. Dar nu-i de speriat realitatea câtă vreme la Bucureşti, în centrul vechi, o bere banală costă de două ori mai mult faţă de una de celebră marcă loco în centrul vechi al Pragăi (sau, dacă vreţi, halba de juma’ de la Praga, cât un pahar de 400 ml şi fără bon, în vechea cetate de scaun a Sucevei). Iată că tot cam aşa se zice că pe litoralul românesc, mai ales în staţiunile rămase nouă legendar-celebre, se ard la mâncare-băutură (cazările sunt, totuşi, dintr-o altă… paradigmă) preţuri mult peste cele întâlnite în locaţiile de rând din Bulgaria, Grecia, Turcia, pe unde destui români eşuează în vacanţe de câte 3-10 zile fie spre a-şi clăti ochii cu alte zări, fie spre a-şi stropi picioarele cu apa altor mări, fie, pur şi simplu, pentru a plăti pentru salata mediteraneeană mai puţin ca pe aia dobrogeană. În fine, ca să nu mai lungim vorba, de ce la Timişoara, Bucureşti, Suceava, Mamaia şi chiar Eforie sunt preţuri mai mari faţă de unele de prin vecini?… De aia, fiindcă are cine să le plătească, fiindcă ei pot să le plătească. Şi dacă or să mai crească, parale se vor găsi… fără să păgubească.