Aluatul fariseilor şi al saducheilor, la care face referire Domnul Iisus Hristos, era de fapt învăţătura lor, dar şi felul acestora de a se comporta. Ştim că din aluat se face pâinea. Acum două milenii, în Ţara Sfântă, pentru aluat se folosea grâul dur, un soi neameliorat, şi din acest aluat se făceau nişte turte mai mari care se coceau pe vatra fierbinte. Pentru ca pâinea să fie gustoasă şi hrănitoare era nevoie ca aluatul să fie frământat îndelung şi cu răbdare. Era o ocupaţie cotidiană solicitantă. Turtele acestea nu se tăiau felii, ci se rupeau, se frângeau. Pâinea era nelipsită de la masă, iar o zi de muncă se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată. Mântuitorul a spus: „luaţi mâncaţi, aceasta este Trupul Meu” şi înţelegem din aceste cuvinte că doar El, prin Sfânta Împărţăşanie, ne oferă merinde pentru viaţa veşnică. Atât pâinea ca hrană a trupul cât cea pentru suflet le putem dobândi printr-un efort personal. Pâinea satură trupul, pâinea Hristos hrăneşte sufletul.
Sfântul Evagrie Ponticul aşa mărturiseşte: precum pâinea este hrană trupului şi virtutea este hrană a sufletului, aşa şi rugăciunea este hrana minţii.
Pr. DUMITRU PĂDURARU
Comentarii