De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai leacul cel mai de seamă şi cel mai bun al pocăinţei? Căci şi profetul, greşind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: „Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda”.
Căci şi ucenicii medicilor obişnuiesc să poruncească buna rânduială a mâncărurilor pentru fiecare dintre boli, fiindcă prin neorânduiala lor, rana ajunge la mai rău. La fel şi patimile sufleteşti, prin beţii şi ospeţe fără saţiu, lucrează o cangrenă de nevindecat. Dar, cu înfrânarea prin virtuţi, aceste patimi se uşurează prin cuvântul potrivit al mângâierii. Doctorul ceresc vindecă, precum zice prin profet: „Eu rănesc şi Eu tămăduiesc”.
(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 86)
Comentarii