Semn de lumină
(In memoria lui Eusebiu Camilar)
Ai fost „Călăreţul orb” râvnind popasul lângă Mecca
Pe-o trainică aripă de gând tu ţi-ai durat poteca
Viaţa ţi-a fost ca o creangă cu lacrimile reci şi mari
Vise pe care le-ai fi vrut ţesute printre aştrii rari
Icoana vremii îţi va rămâne Oadeciul statuie
Urmaşii temerari adesea spre tine suie, suie
În jurul tău ai răspândit prin scris poteci de lumină
Dusă mai departe şi de alţi confraţi tot mai senină
Mamei i-ai închinat măiestrit pe flori de in un vers sfânt
Când a domnit ea ca o regină desculţă pe pământ?
Oriunde paşii prin lumea largă privirea ţi-au purtat
Te-a însoţit îndeaproape aleanul de al tău sat
Numele tău a rămas demult dăinuind şi în mine
Rodind înţelepciune, credinţă, adevăr, iubire
Semnul încrustat în lumină al trecerii prin vreme
Cărări ştiute duc al tău dor în inimi udeştene
Între gânduri – Udeştiul!
Dorul de şcoala udeşteană şi de întinsul sat
Ca pe o icoană în suflet mereu eu l-am purtat
Am fost consecvent cu mine însumi şi nu am greşit
Nefracturat traseul şcolii l-am dus la bun sfârşit
Acolo două decenii am tot prins rădăcină
Cu fruntea sus am dăruit credinţă şi lumină
Intense lecţii de viaţă acolo am învăţat
În colectivul didactic mare, harnic, rutinat
Udeştiul a rămas pentru mine a doua casă
Cinstea şi omenia mi-au ţinut un loc la masă
Răsplata sunt şi oamenii ce mi-au călcat pe urme
Mulţi s-au ridicat prin muncă şi au ajuns pe culme
Lăsat-am la Udeşti şi cărţi cu zestre de cuvinte
Lacrima tăcerii încă mai arde, nu mă minte
Aş vrea acum ca dorul să fie strâns în ales ghem
Pe nesfârşitul lui fir ca pe-o pecete să-l aştern
Apoi pe Oadeci, sus, în culori să fie răsfirat
O zi întreagă să ocolesc cu el întregul sat
Acolo, pe „Everest”, o noapte caldă aş dormi
Să-i simt tăria, spre cer nesăturat aş tot privi
O lume nouă, modernă satul îl străbate
Pasul mă trădează, tot mai încet, tot mai departe
Adesea vesel spre Udeşti mă mai îndeamnă gândul
Unde în dimineţi cu rouă mi-am hrănit cuvântul
Mă simt ca un fir de iarbă la margine de seară
Spre ochiul lunii, hieratic, care să mă ceară
Acolo de o vreme îmi tot caut aşteptarea
Se întinde hoaţă umbra, se îngustează zarea
O, Doamne sfinte, judecă drept, lasă-mă a spune:
Udeşti este locul slăvit prin scris şi rugăciune!
EMIL SIMION
Comentarii