Unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Israel este Biserica Ortodoxă a „Bunei Vestiri” sau Biserica Arhanghelului Gavriil din Nazaret. Acest sfânt locaş ne întâmpină cu căldura şi cu intimitatea specifică bisericilor ortodoxe. Nouă, celor din Bucovina, ne este şi mai dragă, căci este pictată de trei bucovineni, Mihail, Gavril şi Nicolae Moroşanu, între 1977 – 1978. Totodată, un alt lucru cu adevărat deosebit este faptul că în interior găsim icoane ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Cuvioasei Parascheva sau ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.
Nazaretul mai este numit „Oraşul Maicii Domnului” sau „Locul copilăriei lui Iisus”. Aici a început lucrarea de mântuire a lumii, în acest loc Arhanghelul Gavriil i-a adus Fecioarei Maria Vestea cea Bună, aceea că a fost aleasă de Dumnezeu sa aducă în lume pe unicul Său Fiu, pe Iisus Mântuitorul.
Pentru acest moment El a pregătit omenirea prin proroci şi a pregătit-o şi pe Aceea care avea să-L nască pe Răscumpărător. Aceasta a fost Fecioara Maria, născută din drepţii Ioachim şi Ana, ca rod al rugăciunii lor, crescută de la 3 la 15 ani la Templul de la Ierusalim. După vârsta de 15 ani, a fost încredinţată unui bătrân drept, Iosif – coborâtor din neamul regelui David. Acesta a adus-o în Nazaret, unde a continuat să trăiască în curăţie si în rugăciune, după cum învăţase la Templu.
Astăzi, Nazaretul este un oraş mare, cu circa 80 de mii de locuitori, arabi creştini şi musulmani, dar în vremea lui Iosif era un sat mic şi neînsemnat, nefiind deloc amintit în Vechiul Testament.
Arheologii spun că în antichitate satul avea o singură stradă, cu aproximativ 40 de case, iar în capătul acesteia era un izvor de unde toţi locuitorii luau apă, între care şi Maica Domnului.
Tradiţia păstrată de locuitorii creştini ai Nazaretului, dar consemnată şi în Protoevanghelia lui Iacob, scriere apocrifă din secolul al II-lea, neinclusă în canonul Noului Testament, spune că Buna Vestire s-a desfăşurat în doua etape. O primă etapă s-a petrecut la izvor, unde Îngerul lui Dumnezeu o aştepta pe Fecioara Maria şi o pregătea pentru Vestea cea Bună. Aici, Arhanghelul Gavriil a salutat-o ca pe o împărăteasă: „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28).
Cea de-a doua etapă s-a petrecut în casa lui Iosif, unde cea care urma să devină Maica Domnului citea din Psaltire şi din Cărţile Profeţilor. Ajungând la Profetul Isaia, a citit „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu, şi vor pune numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Atunci a apărut din nou Arhanghelul Gavriil, care i-a spus: „Bucura-Te, că Tu eşti aceea despre care a scris Profetul Isaia”. La mirarea ei, Îngerul îi explică faptul că toate vor fi de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt (Luca 1, 26-35). Această convorbire a Îngerului cu Fecioara arată că Dumnezeu nu constrânge pe nimeni. Dumnezeu avea nevoie de acceptul Mariei pentru întrupare. Abia când Fecioara răspunde Arhanghelului „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” se întrupează Iisus în pântecele ei. Prin acceptul Fecioarei şi prin zămislire se face începutul lucrării de mântuire a lumii.
Deasupra izvorului din Nazaret, care până astăzi se numeşte Izvorul Fecioarei Maria, încă din vremea Împărătesei Elena s-a construit o biserică, distrusă şi refăcută în mai multe rânduri.
În timpul domniei lui Dahir al-Umar (1730–1775) conducătorul arab autonom al Galileii, comunitatea locală greco-ortodoxă şi cea arabă-ortodoxă au obţinut acordul de a se ocupa de locul izvorului şi al bisericii. În 1750 au început construcţia actualei biserici pe care au finalizat-o în anul 1762. Izvorul se află în absida bisericii şi pentru a ajunge la acesta se coboară 7 trepte. Pelerinii sosesc la izvor, beau apă rece şi binecuvântată, iau câte o sticluţă să o ducă şi celor dragi de acasă şi pleacă cu gândul şi cu dorul de a reveni.
Pr. ILIE URSACHI
Comentarii