Susanna Tamaro, scriitoarea italiană cunoscută în România prin bestsellerul „Mergi unde te poartă inima”, continuat cu volumul „Ascultă glasul meu”, publică în anul 2018 (Edizioni Solferino) cartea „Privirea ta iluminează lumea”. Având în vedere promisiunea pe care i-a făcut-o prietenului ei, poetul Pierluigi Capello, care moare în 2017, înainte de îmbolnăvirea lui, de a scrie o carte împreună. Cartea este aceasta. Romanul are o structură specială, proza Susannei alternând cu versurile prietenului.
De la început, cartea pledează pentru simbioza dintre om şi natură. Adresându-i-se lui Pierluigi, îşi exprimă convingerea că amândoi, Susanna si Pierluigi, sunt stejari transformaţi în sălcii: „Poate că istoria vieţilor noastre, atât de depărtate, dar şi aşa, extraordinar de apropiate, s-ar putea rezuma astfel: suntem stejari, transformaţi în sălcii.” Autoarea este interesată şi de misterul păsărilor călătoare, care se întorc mereu la cuibul în care au venit pe lume şi comentează: „Cât contează acest fapt pentru noi?” Pierluigi răspunde:
„Sunt născut dincolo de frunzişul pădurii
de-a lungul unui râu, port în nările mele
inima de răşină a brazilor, în ochi liniştea
zăpezii care cade, lunga memorie
a aceluia care nu au are multe de povestit.”
În carte, peisajul hibernal ocupă un spaţiu deosebit. Pentru Susanna şi pentru Pierluigi, zăpada reprezintă linişte, nostalgie, repaus, amintiri din copilarie. Pentru Susanna, născută la mare, zăpada era chiar un vis,
Deşi dragostea lor de natură este puternică, aproape predominantă, în timpul în care Susanna îşi vizita prietenul, cei doi dezbăteau „viaţa cetăţii”. Discutau cu responsabilitate analizându-şi epoca, epoca noastră şi, mai ales, problemele dificile cu care aceasta se confruntă.
Cartea Susannei Tanaro, înainte de toate, este o carte care are în centru prietenia. În copilărie, Pierluigi a avut un accident şi a fost constrâns să se deplaseze cu un scaun cu rotile, iar mai târziu a fost lovit de o boală neiertătoare. În toate momentele dificile prin care Pierluigi a trecut, prietenia Susannei a fost o mângâiere a vietii lui şi un puternic sprijin sufletesc. Îi telefona, îl vizita acasă, apoi la spital, vorbea cu medicul, urmărind evoluţia bolii, şi asteptând miracoul vindecării. Dar Pierluigi s-a stins, cum spuneam, în 2017.
Cartea Susannei Tamaro îndrăzneşte să vorbească despre suflet, despre misterul bun sau rău care ne înconjoară, despre prietenie, despre viaţă şi despre moarte.
ELENA CARABOI-QUARTI
Comentarii