9 martie 2023, scriu cu mâna lui Iraclie Porumbescu, „părintele literaturii bucovinene” (Leca Morariu) pe mâna mea, ca a învăţătorului pe mâna şcolarului, tot aşa cum Sfânta Liturghie arhierească este săvârşită de preotul Iraclie Porumbescu dimpreună cu Preasfinţitul Damaschin Dorneanul, arhiepiscop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, în câteva din acele clipe alese în care făpturile cereşti ne sunt aievea alături.
Am venit la Suceviţa cu farm. Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, pe aripile monografiei lui Leca Morariu, „Iraclie şi Ciprian Porumbescu” editate de Maria Olar, şi deodată cu soţii Papuc, Olga Iordache şi Liviu Papuc, pe aripile cărţii lui Iraclie Porumbescu, „Scrieri”, îngrijite de Liviu Papuc. Dar având în minte şi paginile dedicate Suceviţei de Paul Leu în deschiderea monografiei sale „Iraclie Porumbescu”. Am trecut, aşadar, pragul de cetate al Mănăstirii Suceviţa într-un foşnet cald, ocrotitor, de cărţi în minunat acord cu începutul primăvăratic al zilei şi am deschis sfielnic uşa paraclisului, în care slujba deja începuse. Oamenii mai pot să întârzie, chiar să lipsească, dar cele cuvenite Domnului – niciodată!, pare a spune prezenţa Preasfinţitului Damaschin Dorneanul, întotdeauna la vreme, neodihnit şi plin de respect faţă de aşteptările misiei sale.
Bucuroasă de revederea cu maica stareţă, stavrofora Mihaela Cozmei, mă recunosc intimidată de poftirea adresată nu doar mie, tuturor oaspeţilor, de a scrie câteva cuvinte în cartea de onoare a locaşului, după ce aflu de existenţa acesteia începând de pe la 1890 şi mai ales după ce ne spune că între gândurile şi semnăturile celor care au dat curs invitaţiei predecesoarelor/predecesorilor săi (până în anul 1936, Suceviţa a fost mănăstire de călugări) s-au aflat Mihail Sadoveanu, Li-viu Rebreanu şi alte personalităţi. O semnătură la fel de importantă este, desigur, aceea lăsată nu cu tocul şi cerneala, ci cu penelul, de pictorul George Löwendal în tablourile consacrate în 1943 Mănăstirii Suceviţa şi vestitei sale biserici, ctitorie a Fraţilor Movileşti. Miresme de brad, pin, de fructe ale pădurii se ridică din paharul de ceai, vorbim de colegul meu, Dumitru Teodorescu, fost director al ziarului „Crai nou” Suceava, de pomenirile pe care i le face aici familia, de academicianul Dimitrie Vatamaniuc, consultant ca şi preotul şi poetul Constantin Hrehor şi, înainte de toţi, ca însăşi Preacuvioşia Sa, la alcătuirea valorosului album „Suceviţa, cronică în imagini” de Valerian I. Procopciuc.
Ieşim în curte, o iarbă tânără îşi iveşte creştetul, celebrând cu viul ei primăvăratic verdele nemuritor al frescelor care au ridicat biserica la rang de bun ocrotit de UNESCO. Câteva călugăriţe chemate de treburile lor trec uşor pe lângă noi ca nişte mierle. O luăm alai, urmând Preasfinţitului şi soborului de preoţi şi diaconi, pe lângă zidul mănăstirii spre cimitir, aflat la înălţime, înălţimea cerută odinioară de vechea biserică parohială, de aici şi senzaţia aflării lor, crucea locaşului, crucea clopotniţei şi mulţimea crucilor de morminte, cumva între pământ şi cer. Maica stareţă se opreşte din când în când şi ne oprim şi noi pentru încă o privire spre mănăstire. Deceniile petrecute aici i-au adâncit ataşamentul, dragostea pentru făptura ei de piatră cu respiraţie omenească, obştile monahilor şi apoi ale monahiilor. Ei mai ales şi deopotrivă nouă ni se pare frumoasă din orice punct al întoarcerii capului, de aceea şi zâmbetul său aproape numai cu ochii. E un drum, un urcuş simbolic, pe care îl facem însoţiţi ca venind din tării de melodia „Baladei” lui Ciprian Porumbescu. Un tânăr diacon, emoţionat, surâde: „Dacă ar cânta aşa la vamă, nu ar mai pleca românii din ţară!”
Un bătrân uitat de vreme stă pe laiţa unei case la fel de vechi: casa praznicelor. I se alătură, decupată de memorie din preţiosul dar al maicii stareţe Mihaela Cozmei, imaginea casei părinţilor lui Iraclie Porumbescu, într-o fotografie din anul 2006, cu autorul albumului lângă urmaşul lor, Gheorghe Golembiovschi şi soţia. Calea până la mormântul Varvarei Golembiovschi, mama lui Iraclie Porumbescu, a fost pardosită cu crengi de brad proaspăt tăiate, o ţesătură generoasă de cetină. Preasfinţitul Damaschin Dorneanul îi inspiră mireasma până în adâncul plămânilor: „Ce frumos miroase!” Graţie tot „monografului aşezării”, cum i-a plăcut învăţătorului Valerian I. Procopciuc să-şi spună cu indiscutabilă îndreptăţire, ştiu crucea care îi străjuieşte mormântul înainte ca s-o văd, dintr-o fotografie cu neuitata Nina Cionca, nepoata Mărioarei, sora lui Ciprian Porumbescu, la locul odihnei de veci al străbunicii. Acum se află sub sub lumina Tricolorului: pentru Porumbeşti un titlu de nobleţe câştigat pe câmpul de bătaie al afirmării identităţii neamului. Şi al cinstirii acestuia. Parastasul de la mormântul Varvarei este pentru ei toţi. „Balada” tace un răstimp, răstimpul slujbei săvârşite de Preasfinţitul Damaschin Dorneanul şi de soborul său. Veşmântul cernit al maicii stareţe accentuează aerul sărbătoresc al straielor naţionale purtate de femeile şi bărbaţii din Suceviţa, iar dorirea veşnicei pomeniri îi apropie ca un legământ. Ne apropie, pentru că suntem şi câţiva reprezentaţi ai scrisului bucovinean şi ai cărţii din Bucovina, începând cu Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni, şi continuând cu Ion Filipciuc din Câmpulung Moldovenesc, Mircea Irimescu, din Rădăuţi, Paraschiva Abutnăriţei şi Ioan Abutnăriţei din Vatra Dornei, cu Alis Niculică, Elena Pintilei de la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, instituţie implicată în eveniment cu susţinerea conferinţei ştiinţifice a lui Liviu Papuc, ca să menţionez doar numele pe cărţi prietene, şi mulţi reprezentanţi ai organizatorilor – Consiliul Judeţean Suceava, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Primăria Comunei Suceviţa.
Dincolo de cimitir, Dealul Neagu, cu o cruce în creştet. „Era acum pe la toacă, ajunsei pe dealul Neagu, ce-i deasupra mănăstirii. La crucea de pe acel deal mă oprii, o sărutai şi suspinai din adânc!” povesteşte cu glasul tatălui său, Tănasă, Iraclie Porumbescu, aşternând pe hârtie povestea amândurora. „Cine a urcat până acolo?” întreabă a alint Liviu Papuc. „Eu!”, răspunde cu gravitate Olga Iordache. Îi spun că după câte ţin minte, de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, mulţime de pelerini îi ia în piept coasta abruptă, îndreptându-se spre vârful lui. „Am fost pe Tabor!” zice Olga, întoarsă înlăuntru de gândul marii sărbători, care este şi hram al bisericii Mănăstirii Suceviţa. „Am fost pe Tabor!” îmi sună ecou glasul. Şi cerul ne mângâie cu degete subţiri de funigei de aur pleoapele coborâte sub dulceaţa lor şi intensifică verdele din covoarele cu trandafiri din jurul mormântului Varvarei şi din chenarul icoanelor de pe prapurii parastasului.
Trebuie să ajungem la un pas de Palma, ca să ne întoarcem şi să găsim sub cortul brazilor Popasul Bucovina într-a cărui sală mare sunt programate următoarele segmente ale cinstirii preotului şi scriitorului Iraclie Porumbescu, părintele neasemuitului Ciprian Porumbescu, la cei două sute de ani de la naştere împliniţi azi. După cuvântul inaugural al primarului Dorin Pînzar, urmează trei conferinţe, moderate (ca tot ce se întâmplă aici) de pr. Constantin Oprea, consilier cultural la Centrul Eparhial. Prima este susţinută de prof. dr. Marian Olaru, managerul Institutului „Bucovina” Rădăuţi al Academiei Române: „Stat şi naţiune în Austria. Mişcarea de emancipare naţională a românilor bucovineni”. Reticenţa, în final, a conferenţiarului faţă de ideea atât de promovată a civilizării bucovinenilor de către austrieci şi îndemnul trecerii la decolonizarea intelectualilor, la incursiuni în istorie pentru ranforsarea identităţii naţionale limpezesc în rândul participanţilor interesul, dorinţa reîntoarcerii la textul conferinţei pentru adâncirea sa. Tot astfel, conferinţa „Iraclie Porumbescu al Suceviţei” a cunoscutului cercetător al scrisului bucovinean dr. Liviu Papuc intensifică nevoia participanţilor de a (re)parcurge textele publicistice, literare şi istorice ale preotului Iraclie Porumbescu, argument major pentru reintroducerea sa în marele Dicţionar al literaturii române editat de Academia Română. Şi îndeamnă la meditaţie şi acţiune în favoarea întăririi rolului şi prestigiului şcolii, instrucţiei în viaţa noastră, prin evidenţierea extraordinarului exemplu oferit de viaţa şi convingerile preotului Iraclie Porumbescu, neodihnit în setea personală de învăţătură, autor de şcoală şi abecedar, de cursuri practice pentru elevi. Cea de a treia conferinţă, a preotului Ilie Molea, ni-l aduce în faţă pe „Iraclie Porumbescu – chip al preotului bucovinean”, ilustrând convingerea autorului că „Iraclie Porumbescu a fost întâi de toate un preot memorabil, un misionar devotat slujirii sale”. Cei 46 de ani de slujire preoţească, cu răspunderile majore ale parohului la Şipotele Sucevei, Boian, Stupca şi Frătăuţii Noi, s-au împletit cu implicări memorabile „în viaţa socială, politică, dar mai ales culturală din acea perioadă”. Cum Maria Olar şi cu mine am participat la dezvelirea bustului lui Iraclie Porumbescu (unic în spaţiul locuit de români) în curtea bisericii din Boian, rezonăm puternic la această convingere. Ar fi fost binevenită în acest sens întregirea conferinţelor cu una ţinută de ziarista şi scriitoarea Maria Toacă din Cernăuţi, coorganizatoare a memorabilului eveniment de la Boian.
În continuare, prezentarea de către pr. Constantin Oprea a unui inedit şi binevenit cenaclu literar al Protopopiatului Rădăuţi, o delicată, originală interpretare a „Baladei” de către prof. Vasile Mucea şi un încântător recital de poezii din creaţia lui Iraclie Porumbescu adus pe scena întâlnirii de la Suceviţa de elevi ai Şcolii „Dimitrie Vatamaniuc” din Suceviţa au întregit o sărbătoare care, cinstindu-l pe Iraclie Porumbescu în aşezarea venirii sale pe lume, a făcut cinste şi organizatorilor, cu un cuvânt de apreciere în plus pentru gazde, pentru Primăria Suceviţei.
Previzibil, cuvântul final i-a aparţinut universitarului Niculai Barbă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, promotor înflăcărat al Anului Ciprian Porumbescu, an căruia, cum a reliefat Liviu Papuc, i se datorează aducerea în lumina interesului larg a personalităţii complexe a preotului Iraclie Porumbescu. Domnia Sa, între altele, a promis un volum-document al acestui an aparte. După care a dat întâlnire tuturor la a XXXI-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional de Muzică Religioasă Ortodoxă „Buna Vestire” din 26 martie 2023, ce se va desfăşura la Casa de Cultură Fundu Moldovei şi va fi dotat în premieră şi cu un premiu de interpretare „Ciprian Porumbescu”.
Mulţumind preotului paroh Traian Molea şi fiului său, pr. Ilie Molea, pentru poftirea la continuarea discuţiilor într-o manieră mai relaxată, am plecat la drum cu Maria Olar conducând şi povestind amănunte din aventura scrierii şi editării copleşitoarei monografii „Iraclie şi Ciprian Porumbescu”. Într-o asemenea măsură captivante, încât ne-am trezit mergând spre Suceava prin Arbore, prin Botoşana, pe o şosea liniştită, mărginită de case curate, frumoase şi străjuită de turle de biserici şi cuiburi de barză vechi, printr-o lume plină de credinţă în reîntoarceri şi Înviere. Ne-am bucurat de toate cu ochii şi mai ales, cum spunea Iraclie Porumbescu undeva, cu o inimă topită de atâta rai.
Comentarii