Aula de onoare „Dragomir Hurmuzescu” a Facultăţii de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată din Iaşi a găzduit, sâmbătă, 25 februarie 2023, cea de a 104-a „Amiază culturală bucovineană”, dedicată sărbătoririi conferenţiarului dr. ing. Niculai Şorea la împlinirea vârstei de 90 de ani.
Prof. dr. Vasile Diacon, preşedintele filialei ieşene a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi moderatorul întâlnirii, a consemnat relevanţa specială a acestui moment aniversar subliniind prestigiul profesional şi ardenţa culturală a profesorului nonagenar. „O recunoaştere binemeritată a meritelor sale, arată dr. Vasile Diacon, este participarea distinsă a universitarilor prezenţi la această manifestare, iar membrii Societăţii noastre culturale îl admiră pentru spiritul participativ şi calităţile literare”.
Într-un generos expozeu, ing. Mihai Caba a surprins câteva laturi esenţiale ale personalităţii „specialistului, literatului, prietenului apropiat”, conturând contextul social-istoric, profesional, cultural în care s-a desfăşurat viaţa şi activitatea lui Niculai Şorea, „omul reţelelor electrice” pe care îl cunoaşte de 35 de ani şi despre care a publicat un interviu la jubileul de 80 de ani: „Născut în 7 februarie 1933 la Iaslovăţ (judeţul Suceava), a studiat la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi şi, rămas capul familiei după moartea tatălui, şi-a urmat destinul de lumină la Iaşi, absolvind în 1957 Secţia de Mecanică Energetică. La Galaţi, tânărul inginer a adus la parametri funcţionali Uzina electrică de acolo, a continuat să performeze la Suceava, Bacău, Botoşani, împlinind un exemplar destin profesional. Paralel cu lucrările de proiectare a insistat pe o atestare ştiinţifică a unui veritabil doctorat al unei ştiinţe aplicate (Contribuţii la studiul vibraţiilor conductoarelor liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune în vederea măririi siguranţei în funcţionare), sub conducerea academicianului Dimitrie Mangeron şi a ilustrului profesor Nicolae Irimiciuc”.
Pentru inginerul Mihai Caba – el însuşi unul dintre „străjerii «soarelui electric» de la Iaşi” şi totodată fervent promotor cultural, jurnalist, memorialist, epigramist şi actor – această aniversare este un prilej de mândrie, având în vedere misiunea enormă a energeticienilor în electrificarea Moldovei, a ţării întregi într-o perioadă extrem de critică din anii postbelici, iar un succint excurs istoric este edificator în acest sens: „În 26 octombrie 2010 Facultatea de Electrotehnică din Iaşi şi-a sărbătorit centenarul, pe care decanul Alexandru Sălceanu l-a numit «un secol de excelenţă». Astăzi în faţa edificiului se află busturile a patru personalităţi emblematice, un adevărat «Careu de aşi»: savantul Dragomir Hurmuzescu, fizicianul academician Ştefan Procopiu, rectorul Cezar Parteni Antoni, ing. Mircea Volanschi, director al Uzinei de Lumină. Am scris despre toate acestea în Buletinul SETIS, revista Societăţii Absolvenţilor, iar o imagine amplă prezintă lucrarea monografică Pe suişul unui veac.”
Felicitându-l pe sărbătorit, Mihai Caba îi oferă „Trofeul 90” din partea veteranilor ieşeni, un buchet de nouă trandafiri galbeni, simbol al luminii, odată cu „Diploma aniversară” a Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”.
Prof. dr. ing. Alexandru Sălceanu, care a rămas în conştiinţa colectivă ca „de-canul Centenarului”, a reiterat importanţa acestei ramuri a învăţământului ieşean şi meritele celor care au contribuit la împlinirea proiectelor de-a lungul vremii: „Facultatea de Electrotehnică are în spate o impresionantă tradiţie, dacă ne gândim că s-a înfiinţat şi a funcţionat în condiţii deosebit de grele. La 1 noiembrie 1910, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Iaşi, se deschideau cursurile Şcolii de Electricitate Industrială, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că a fost prima unitate de învăţământ electrotehnic din România. În egală măsură se cuvine menţionată prima «Asociaţie a Luminii» constituită în 1938-1939 şi reînfiinţată după 1989. Actuala Societate a Tehnicităţii (SETIS) se mândreşte cu membrii ei, printre care se numără Niculai Şorea, un exemplu de consecvenţă şi profesionalism desăvârşit”.
Decanul în funcţie al Facultăţii de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată, prof. dr. ing. Marinel-Costel Temneanu apreciază spiritul omagial al manifestării care implică deopotrivă argumentul solidarităţii şi al mândriei pentru contribuţii notabile ale celor ce s-au ostenit să păstreze viu „soarele electric”: „Este o onoare şi o bucurie să înmânăm o binemeritată diplomă de excelenţă distinsului profesor Niculai Şorea în acest cadru festiv, iar cel mai tânăr dintre reprezentanţii din sală va fi un reper pentru o viitoare sărbătorire”.
Prof. univ. dr. Alecsandru Simion, vorbind despre semnificaţia termenului „lumină” adoptat în sfera energetică şi despre primele cercetări în acest domeniu, observă că s-au împlinit peste 150 de ani de când ieşenii au beneficiat de această epocală invenţie, după cum atestă documentele istorice: „O premieră naţională au constituit, în vara anului 1868, reprezentaţiile de pe Copou cu «soarele electric» cu prilejul seratei muzicale organizate de constructorii austrieci ai Căii Ferate Lemberg-Cernăuţi-Iaşi, dar şi în ianuarie 1873 când patinoarul de pe dealul Copoului a fost iluminat feeric în acelaşi mod. În 1909 Iaşul avea deja curent alternativ, care a devenit apoi trifazat. Tot în acel an Universitatea introduce această disciplină în studiu, iar reţelele electrice şi învăţământul universitar pot fi considerate domenii esenţiale ale progresului omenirii. În ambele laturi, profesorul Niculai Şorea a activat cu o dăruire pentru care merită recunoaştere şi recunoştinţă”.
Prof. univ. dr. Dumitru Ivas relevă calităţile profesionale ale lui Nicolae Şorea care „s-a ocupat asiduu de mecanica conductoarelor electrice, fiind unul dintre specialiştii respectabili formaţi la şcoala lui Dimitrie Mangeron”. Membru al Cenaclului „Păstorel”, Dumitru Ivas îi dedică sărbătoritului un inspirat catren umoristic: Cu talent şi cu răbdare/ Tot trăgând la conductoare/ S-a trezit nonagenar;/ Sfori de ar fi tras, era milionar/ Sau, de ce nu, parlamentar!
Prof. Nicolae Chiţan, secretar al filialei S.C.L.R.B. Iaşi evocă activitatea socială a lui Niculai Şorea, care a susţinut îmbunătăţirea infrastructurii şi renovarea bisericii din locurile de obârşie, iar pentru ataşament şi prestigiu cultural i-a fost conferit în 2005 titlul de „Cetăţean de Onoare” al comunei Iaslovăţ.
Dr. Vasile Diacon are cuvinte calde despre „omul de suflet Niculai Şorea care a înmănuncheat energii şi s-a risipit cu inspirate gânduri şi imagini în volumele lui de versuri”. Din opera literară citează câteva pasaje tulburătoare (Bătrânul baci de pe Rarău; Şiruri de cocori), menţionând că „tot ce a făcut Niculai Şorea a făcut cu dragoste, cu pasiune, iar în cadrul Societăţii noastre a venit cu lucrări personale, dar a promovat şi talente, a prezentat cărţi, printre care şi volumul meu Bucovina în secolul XX – Istorie şi cultură, despre care îmi amintesc cu umor că a dat şi dimensiunile «tehnice»”.
Într-un cuvânt de mulţumire, Niculai Şorea recurge la o succintă trecere în revistă a cursului vieţii sale, rememorând locuri, oameni şi fapte din „anii ce s-au adunat în spate”: „Vin din Bucovina voievodală unde sunt ctitoriile de la Solca, Rădăuţi, Arbore, unde mândria bucovinenilor e mai presus de orice, iar munca şi onoarea sunt la mare cinste. Pentru aducere aminte am ţinut să transpun fapte şi emoţii în pagini de carte. Astfel de lucrări sunt Gânduri încrustate, Iaşi, 1996; Peste vremi. Istoria unei generaţii – (Promoţia 1952, Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi), Iaşi, 2006; Trecute vremi (coautor), Iaşi, 2007; monografia Iaslovăţ – Străveche aşezare din Bucovina, dar şi cea dedicată absolvenţilor promoţiei 1957 a Facultăţii de Electrotehnică de la Iaşi; alte două cărţi sunt de poezie (Toamne, toamne… antologie de poezie, Iaşi, 2013). În ce priveşte profesiunea, am terminat facultatea cu «foarte bine», am lucrat în mai multe locuri din ţară, aşa cum s-a amintit, am proiectat peste 30 de linii de înaltă tensiune, am făcut joncţiunea sistemului energetic al Moldovei cu al Munteniei, dar cea mai importantă lucrare ca proiectant consider că este Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costeşti. Am predat în învăţământ la Politehnica Galaţi, apoi 10 ani ca asistent şi şef de lucrări la Politehnica Iaşi-TCM, predând la cursurile serale de subingineri de la Suceava, alti trei ani, la subinginerii din Botoşani, aparţinând de Universitatea Suceava şi încă şapte ani am fost conferenţiar universitar prin cumul, numit prin Ordinul ministrului nr. 5088, la Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii din Suceava unde am predat: energetică industrială, reţele electrice, proiectarea liniilor electrice, energetica resurselor necovenţionale, tehnologie de ramură etc.
Am editat un manual de curs – Tehnologie de ramură, îndrumare de proiectare si trei volume privind calculul mecanic al liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune.
Pe lângă unele activităţi din domeniile tehnic, ştiinţific, beletristic şi istoric, am fost un militant cultural legat de Bucovina şi istoria sa, participând activ la acţiunile Filialei Iaşi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura în Bucovina şi la diverse manifestări de la Rădăuţi, Suceava, Iaslovăţ şi altele.
Am fost alături de consăteni în străduinţa de a construi şi renova poduri, drumuri, biserică, şcoală, cămin cultural, bibliotecă etc.
Am primit cu bucurie urările de mulţumire de la Facultatea de Electrotehnică a Universităţii «Ştefan cel Mare» din Suceava, la fel m-au încântat scrisorile absolvenţilor. Locurile natale îmi sunt de neuitat, iar casa părintească de la Iaslovăţ, cu biserica în apropiere, flancată de brazi şi de pruni, cu fântâna de 33 metri adâncime m-a inspirat pentru o poezie: Casa de pe deal”.
Momente autentice cu amintiri şi emoţii sincere au marcat întâlnirea pe care dr. Vasile Diacon a numit-o pe bună dreptate „un prilej înălţător de bucurie colectivă alături de un vrednic intelectual bucovinean”.
VICTOR IOSIF
Comentarii