România are o clasă politică, bună, rea, cum este, cu reuşite şi poticneli, cu suişuri şi coborâşuri, dar a reuşit totuşi să gestioneze treburile publice de la revoluţie încoace. Ceea ce a stricat imaginea diriguitorilor au fost, fireşte, numeroasele greşeli de guvernare precum şi negocierile alunecoase, scandalurile, certurile din spatele scenei, legăturile dubioase între politicieni sau între politicieni şi instituţiile statului.
Mizeria politică, însă, nu a venit neapărat din direcţia activităţilor politice cât din partea poluatorilor spaţiului public: manipulări odioase, campanii de mătrăşire a rivalilor, a concurenţilor, cele mai multe plătite din bani publici de către funcţionari şi lideri interesaţi să pescuiască în ape tulburi, batjocorirea, desfiinţarea publică a iniţiatorilor şi a iniţiativelor de modernizare a economiei şi a societăţii, de integrare a României în organismele UE şi NATO, căci de 33 ani continuă bătălia politică între a sta cu capul plecat în faţa ruşilor şi integrarea în Occidentul civilizat.
De la începutul democratizării României, numeroase personalităţi au devenit ţinte ale atacurilor mârşave, de o ticăloşie ieşită din comun, toate apărute din cauza apropierii de UE şi NATO: prima personalitate desfigurată fiind aceea a regelui Mihai, asupra căruia şi politicieni venali, şi jurnalişti ticăloşi au vărsat hârdaie de lături numai să nu piardă tovarăşii puterea şi sprijinul Moscovei: după ce că, împreună cu burghezo-moşierimea şi capitalul străin, a jefuit România, acum o vrea înapoi, cică să ne fure pământurile şi uzinele şi să ne facă robi pe pământul nostru. Următoarea ţintă pe listă a fost personalitatea demnă a fostului deţinut politic Corneliu Coposu, care, cât pe ce să fie linşat de minerii lui Miron Cozma. Poporenii însă le-au făcut dreptate, adunându-se cu milioanele la înmormântarea lor. Din păcate, prea târziu pentru a schimba atitudinea comunistoidă a politrucilor şi a populaţiei.
Am observat că de fiecare dată când s-a născut o speranţă de occidentalizare a României, s-au şi refăcut reţelele de compromat ca să declanşeze la o comandă nevăzută vânturătoarea de rahat, căreia nici un om cu bun simţ nu i-a putut face faţă. Asta s-a întâmplat cu liderul ţărănist Ion Raţiu, unul din puţinii politicieni cu bun simţ şi cu o doctrină, o ideologie occidentale valabile, menite a scoate România din marasmul bolşevic.
A urmat liberalul Crin Antonescu, uns cu rahat din cap până în picioare pentru a i se pava calea prietenului(!), aliatului şi asociatului(!) său, Victor Ponta, spre alegerile prezidenţiale. I s-au scornit porecle ca Chuck (Cotcodac, piu-piu!, Chack’l – bădăran, în slang-ul londonez), culminând cu Căcărău, o făcătură ghiorlănească de presă, şi multe altele promovate la greu pe televiziunile acaparate de PSD. După un aşa caz de ticăloşie omenească, nu va avea cum să ajungă niciodată Ponta preşedinte, doar nu degeaba îl numise „Cârlan“ Ion Iliescu.
Toate cele de mai sus au fost posibile pe fondul înrădăcinării corupţiei care cuprinsese principalele instituţii ale statului. În asemenea condiţii, apariţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a băgat groaza în posesorii averilor uriaşe făcute prin furt şi corupţie pe spinarea bietului şi încercatului popor român. Aşa că politicienii cu musca pe căciulă, toţi penalii şi pârnăiaşii, jurnaliştii năimiţi şi mancurţi, televiziunile mânjite cu mită şi fonduri publice de către împricinaţi au trecut pe faţă la mârşăvirea procurorilor inimoşi, mai cu seamă a Laurei-Codruţa Kövesi, iar în această campanie mizerabilă şi nedemnă au intrat şi compartimente ale Justiţiei, inclusiv CCR, toţi bătându-se pentru salvarea hoţilor, a penalilor şi a corupţilor, de la Ghiţă, la Udrea şi la Dragnea. Ţi-era ruşine să mai deschizi televizorul ori să mai citeşti presa de atâta batjocură, şi asta până la condamnarea fostei procuroare generale şi apoi alegerea ei, spre onoarea Justiţiei româneşti, în postul de şefă a procurorilor europeni. Cea mai puternică lovitură primită de ticăloşi.
Pentru că batjocura continuă cu aceleaşi marote tembele precum Soros, Coldea şi statul paralel, nu sunt deloc sigur că poluarea politică se va diminua.
Comentarii