15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii, instituită prin lege de anul trecut – cum ne-a reamintit în deschidere dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, managerul instituţiei gazdă -, a fost sărbătorită de Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava împreună cu Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB) printr-o conferinţă şi un recital al preşedintelui SSB, poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, menite să ni-l readucă în memorie pe poetul Adi Cusin sau să facem cunoştinţă, ca în cazul elevilor de la Şcoala Gimnazială 3 Suceava prezenţi în public, cu biografia şi creaţia sa.
Participanţii au fost întâmpinaţi în sala sărbătorii, eleganta sală a expoziţiei permanente „Elena Greculesi”, de o fotografie cu chipul poetului la lumina blândă a unui mănunchi de lalele galbene aduse de sora mamei lui Adi Cusin, prof. Olga Vrabie, şi de nepoată, Ilinca Sofa, studentă la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti.
Alexandru Ovidiu Vintilă, poet şi doctor în Istorie, a plecat în conferinţa sa pe urmele vieţii şi operei poetului Adi Cusin atent la evenimentele biobibliografice, aşa cum ni le oferă volumul antologic Adi Cusin „Umbra punţilor. Opera poetică”, ediţie critică realizată de Fraga Cusin şi Daniel Corbu, cu o prefaţă şi itinerar biografic de Daniel Corbu, postfaţă de Valentin F. Mihăescu şi bibliografie de Fraga Cusin, apărut în 2009, la un an de la stingerea din viaţă a lui Adi Cusin, la Princeps Edit Iaşi, nume asociat cu cele ale soţilor Filomena Corbu şi Daniel Corbu.
Poet al esenţelor tari (Daniel Corbu), Adi Cusin cel adus în faţa noastră de Alexandru Ovidiu Vintilă a fost în primul rând „un poet cu rădăcini adânci în solul Bucovinei” prin părinţi, tatăl, Ioan Cusin era din Rădăuţi Prut, mama, Aurelia Cobilanschi, din Cernăuţi, dar şi prin datul biografic. În încercarea de a se repatria prin Germania în 1940, când Bucovina a fost ocupată de sovietici, soţii Cusin au fost siliţi să rămână o vreme în lagărul din Gleiwitz (astăzi localitate în Polonia), unde li s-a născut, la 26 ianuarie 1941, primul copil, viitorul poet Adi Cusin, în acelaşi an născându-se la Bucureşti fiica surorii mamei lui Adi Cusin, Olga, viitoarea profesoară Olga Vrabie, verişoară care i-a fost ca o soră, cum Olga avea să mărturisească la microfonul întâlnirii, spre sfârşitul acesteia. Mărturisirea a venit cu amănuntul concediilor, vacanţelor petrecute de Adi Cusin la Olga, în Suceava, care, ca şi revenirile în Câmpulung, la părinţi, reprezintă răstimpuri care se adaugă şi măresc timpul, reamintit de Alexandru Ovidiu Vintilă, petrecut de Adi Cusin în Bucovina, cu perioada cursurilor gimnaziale din 1948 până în 1956 la şcoala din Câmpulung Est (tatăl lucrând atunci la Staţia CFR Câmpulung Est), şi cu lucrul ca secretar literar-muzical la Ansamblul fol-cloric „Ciprian Porumbescu” Suceava (1975-1976). Celelalte perioade ale vieţii sale sunt legate major de Iaşi (unde a fost elev al liceului „Costache Negruzzi”, student la Facutatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, secretar literar la Teatrul pentru copii şi tineret) şi de Bucureşti (inspector la Direcţia Teatrelor din 1972 până în 1975, redactor principal la „Flacăra” lui Adrian Păunescu din 1979 până în 1980 şi apoi publicist comentator la Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate), cu dese reveniri la Iaşi, unde din 2008 îşi doarme odihna veşnică. Sub acelaşi clopot luminos, al dragostei curate a lui Adi Cusin pentru Bucovina, Alexandru Ovidiu Vintilă a aşezat şi prietenia cu poeţii bucovineni şi rândurile dedicate de Cornelia Maria Savu şi Ion Beldeanu versurilor sale. După care a recitat cu reînnoită plăcere „Pe o stradă din Suceava”, „Pe o stradă din Suceava mirosea a mere coapte…”
În momentul acela, în memoria mea, s-a deschis un număr din revista „Bucovina literară” al cărei redactor-şef este Alexandru Ovidiu Vintilă, un număr din anul 2021, în care condeiul înzestrat al profesoarei, traducătoarei Cristina Irimia a publicat două rememorări, una consacrată soţului, cunoscutul eminescolog Dumitru Irimia, cealaltă, celei mai bune prietene, Lili. Lili Cusin, sora mai mică a lui Adi Cusin, azi Liliana Neculau (în volumul menţionat există o fotografie cu Adi Cusin, împreună cu două prezenţe feminine, toţi trei cu un aer visător, însoţită de explicaţia: „În Copou, cu cele mai iubite doamne, sora lui Adi Cusin, Liliana, şi soţia Frăguţa). Revista s-a deschis ca să reînvie acest portret al poetului, mai viu în cuvântul sensibil decât într-o fotografie: „Era pe-atunci adolescent, rebel, întunecat, cu şuviţe de păr negru care-i cădeau peste ochi şi o mustaţă uşor înfricoşătoare – semăna perfect cu Labiş. Şi nu numai asta, dar era deja poet, poet mare – după cum se va vedea… (spun azi că unul din versurile lui: „Pe o stradă din Suceava/ Mirosea a mere coapte”, de exemplu, rămâne antologic în literatura noastră…).”
Odată cu viaţa lui Adi Cusin, conferinţa lui Alexandru Ovidiu Vintilă a parcurs şi cărţile sale de poezie – „A fi” (1968), „Umbra punţilor” (1970), „Starea a treia” (1974), „Ţara somnului” (1994), precum şi poemele pregătite pentru un viitor volum „La spartul târgului”, cu propriile impresii, dar şi cu citate din alţii, din marii săi cititori, Constantin Abăluţă în primul rând, care, povestea Alexandru Ovidiu Vintilă, îi acorda un spaţiu important în antologia sa, „Poezia română după proletcultism. Antologie comentată”, apărută în anul 2000, apoi Cezar Ivănescu, poetul care îşi amintea neimplicarea admirativă într-o adunare dominată de versurile lui Adi Cusin, „tăceam adânc, pentru că ştiam şi simţeam că în acea clipă, în toamna anului de graţie 1960, nimeni dintre cei vii nu i se putea opune lui Adi Cusin”, recunoscându-i chiar altitudinea de model: „Doi ani de zile am trait la Iaşi obsedat şi tiranizat de modelul Adi Cusin…” Să mai reţinem, din trimiterile lui Alexandru Ovidiu Vintilă la cuvintele şi semnele de preţuire ale creaţiei lui Adi Cusin, şi menţionarea lansării la Chişinău, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, cu doar câteva ore înainte, în Ziua Naţională a Lecturii, sărbătorită în Republica Moldova pe 14 februarie, de ziua naşterii lui Grigore Vieru, a impresionantei antologii în patru volume a universitarului, criticului şi istoricului literar, poetului Ion Pop „Poezia românească după 1945”, în care poezia lui Adi Cusin ocupă un spaţiu generos, cu poemul „Merele noaptea” „port drapel al grupajului său liric”. Să mai adăugăm că recitalul poetic promis de afiş a fost realizat de Alexandru Ovidiu Vintilă deosebit de atrăgător, cu recitări ca nişte popasuri însorite în curgerea conferinţei prin zăpada timpului, dar şi ca nişte buchete de flori smulse iernii uitării şi încălzite în palmele comentariilor critice când personale, când aparţinând altor cititori avizaţi ai lui Adi Cusin. De remarcat şi recitareacitirea versurilor, cu o subtilă detaşare, pentru evidenţierea unor imagini savurate, preţuite ca de la poet la poet, de Alexandru Ovidiu Vintilă.
Foarte plăcut a fost şi momentul dăruit participanţilor de prof. Olga Vrabie, cu amintiri venind din copilăria trăită alături de Adi Cusin „ca o soră” de mătuşa de aceeaşi vârstă cu viitorul poet într-un Câmpulung ameţitor de frumos, a cărui descriere a accelerat bătăile inimii mele câmpulungene.
La fel de plăcut ca şi, de la Iaşi, cuvintele surorii de sânge a poetului, ale Lilianei Neculau, transmise prin nepoata sa, Irina Vişan, ca şi acelea ale prietenei fraţilor Cusin, Cristina Irimia, după o relatare telefonică amănunţită a prof. Olga Vrabie, de la Suceava. „Am trăit emoţia şi bucuria ca şi cum aş fi fost prezentă”, a mărturisit una dintre cele trei primăveri din viaţa şi amintirea lui Adi Cusin, pentru toate trei.
Şi pentru că evocarea poetului Adi Cusin a luminat amiaza Zilei Naţionale a Lecturii la Biblioteca Bucovinei cu ochii mari ai adolescenţilor, dar şi ai celor ajutaţi de celebra invenţie a sticlarilor din Murano, să păşim spre sfârşitul acestei sărbători cu un gând care plecând de la Jolabokaflod, puhoiul de cărţi – darul tradiţional de Crăciun în Islanda pentru copii, părinţi şi bunici deopotrivă, astfel ca noaptea să fie petrecută de toţi stând în pat, citindu-le şi mâncând ciocolată – să ne găsească spre capătul zilei (prelungite până ceasul acestor rânduri) cu o carte de Adi Cusin. O carte împrumutată de la bibliotecă, de la un prieten, o carte găsită în rafturile de acasă. Şi să o citim până ce încăperea se va umple cu miros de mere coapte şi Crăciunul din Islanda se va preschimba în Mărţişorul din Bucovina.
ADI CUSIN (1941-2008)
La capăt
Să ai curajul să te-ntorci acasă,
Să ai curajul să alegi orez,
Să strângi alături, pe un colţ al mesei,
Cuvintele în care nu mai crezi.
Curajul de-a te duce la culcare
Cu teama diformată de oglinzi
Când te deschei cu mâini tremurătoare
De nasturii la haină suferinzi.
Să ai curajul să trimiţi scrisori,
Să abureşti secretul lor cu gura
Când tu în urmă poţi de mult să mori
Cum ţi-ai greşi distrat pieptănătura.
Curajul de a nu găsi nimic
Şi să n-adormi de golul ce te-ncape;
Adulmecând o stea până la fund
Să scoţi în mâini nămolul de sub ape.
Să ai curajul să te-ntorci acasă,
Cu inimile scuturilor sparte,
Cu-acea mândrie stranie, aleasă,
Pe care doar învinşii ştiu s-o poarte.
Bucovina
Doamnei profesoare
Alexandrina Cernov
Aleargă gerul peste Bucovina
Cum numai sufletele de copii.
Şi tremură-ntre clopote lumina
Ca-n ochiul pruncului întâia zi.
Prosoape albe – apele din vară
Uită să cadă-n marele îngheţ.
Cuvinte vechi poveri nestinse cară
Când nu mai pun pe larma lumii preţ.
Ne batem sufletele cu nuiaua
Fără putinţa unei mari rostiri
Când toată viaţa se adună-n steaua
Cu sclipăt scurt în pintenul de miri.
Am prins ninsori şi am pierdut iubite,
Dar ca pământul ei nimic mai sfânt.
Şi-alerg după cuţitele-mpletite
În urma unei sănii lunecând.
Se naşte gerul peste Bucovina,
Păcatul tot e-al meu şi tu nu-l ai.
Cugetul viu păstrează-ntreagă vina
C-am aplecat o creangă grea din rai.
Pe o stradă din Suceava
Pe o stradă din Suceava mirosea a mere coapte –
Ca frunzişul de pe creanga sfinţilor mă risipeam,
Se zăreau printre brizbrizuri pregătirile de noapte,
Fericirea unei doamne se aprinse după geam.
Mi-a rămas împotmolită o pedeapsă de placere
Şi-am călcat cu talpa toată sâmburul unui destin.
Eu veneam de pretutindeni şi din nici o încăpere
Ca un fruct închis afară, alungat din rădăcini.
De-aş fi fost semnul cu care nu se-nstrăinau butucii
Ori măcar la temelia visului de vişin orb,
V-aş fi prins ca nişte braţe desfăcute ale Crucii
Sudului în aşteptarea celui mai fierbinte Nord.
Pe o stradă-n care ninge ca la marginea planetei
Şi de unde-ncepe golul dacă n-ai auz stricat
M-am întors cu faţa către inima dintr-un perete
Şi o spadă a luminii m-a găsit îngenunchiat.
Comentarii