Dacă recunoştinţa şi dragostea faţă de înaintaşii noştri se mărturisesc prin neuitare şi purtare în rugăciune, în ziua de 13 februarie 2023, la împlinirea a 127 de ani de la trecerea la cele veşnice, ne-au adus aminte de cel care fost considerat primul prozator modern al Bucovinei, părintele Iraclie Porumbescu.
Vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos şi tatăl renumitului compozitor Ciprian Porumbescu – geniu al „Baladei” româneşti, preotul Iraclie s-a remarcat prin contribuţia pe care a adus-o literaturii din Ţara Fagilor, scrierile sale evocând sufletul satului bucovinean, dar şi prin împlinirea misiunii pastorale pe care a desăvârşit-o prin nesfârşita dragoste de ţară şi de neam.
Iraclie Porumbescu se numără între oamenii de cultură care şi-au dedicat viaţa apărării şi promovării valorilor culturale şi tradiţionale româneşti.
S-a născut la data de 9 martie 1823 în localitatea Suceviţa, aflată în acea vreme în Ducatul Bucovinei, în familia Golembiowski, ţărani români apropiaţi de Dumnezeu. Tatăl, Atanasie, a fost pălimar la biserică şi mai apoi, în 1840, vornic al satului voievodal Suceviţa.
Varvara, mama micului Iraclie, grav bolnav la vârsta de 2 ani, a înălţat rugăciuni către Maica Domnului pentru vindecarea fiului şi, drept mulţumire, l-a închinat pe acesta Născătoarei de Dumnezeu. A fost mai apoi încredinţat egumenului Mănăstirii Suceviţa de la acea vreme, arhim. Ghenadie Platenchi, care s-a ocupat de educaţia lui.
După mutarea dascălului la Putna, Iraclie şi-a urmat povăţuitorul, desluşind în ctitoria Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt tainele scrisului şi ale cititului, descoperind totodată muzica psaltică, de care s-a alipit inima sa pentru tot restul vieţii.
Al doilea mare dascăl, alături de care şi-a întărit dragostea de patrie şi a deprins întrebuinţarea cu măiestrie a limbii române, a fost profesorul Aron Pumnul, pe care l-a întâlnit la Cernăuţi.
După finalizarea cursurilor de la Lemberg (Liov) şi Cernăuţi, ca urmare a întâlnirilor cu unele personalităţi de seamă ale vremii în casa familiei Hurmuzachi, tânărul Iraclie a scris poezii patriotice, s-a ocupat de culegerea unor materiale muzicale din Bucovina, iar apoi a alcătuit la rândul său creaţii folclorice. Între cei care l-au încurajat să descopere comorile lingvistice şi melodice specifice zonei s-a numărat şi poetul Vasile Alecsandri. Pentru activitatea sa, Ieraclie a fost considerat de o parte dintre istoricii şi criticii literari drept un „Creangă al Bucovinei”.
La 20 august 1850 s-a căsătorit în biserica voievodală din Volovăţ, ctitorie a Sfântului Ştefan cel Mare, cu Emilia Klodnitzki din satul Voievodeasa, alături de care a avut 9 copii. Numai trei dintre aceştia au trecut de vârsta adolescenţei: Ştefan, Ciprian şi Maria.
În luna septembrie a aceluiaşi an a primit hirotonia întru preot pe seama parohiei Şipotele Sucevei, localitate aflată astăzi în Ucraina, păstorind această comunitate între anii 1850-1857 şi 1859-1865. A slujit la Boian din 1857 până în 1859, şi la Stupca, între 1865 şi 1884, loc în care Iraclie a cunoscut numeroase bucurii, dar şi pierderi. Atât soţia, Emilia, cât şi fiul mult iubit, Ciprian, marele compozitor şi artist, au trecut la cele veşnice în anul 1876 şi respectiv 1883, evenimente care l-au marcat profund. Din anul 1884 a fost preotul satului Frătăuţii Noi, până în anul 1896, când şi-a început drumul către veşnicie la 13 februarie, la aproape 73 de ani.
În Frătăuţi, ca şi la Stupca, părintele a fost pentru o vreme şi învăţător, ocupându-se îndeaproape de formarea copiilor, atât spiritual, ca preot, cât şi din prisma dascălului, cunoscută fiind aplecarea sa cărturărească, pasiunea pentru cultură şi educaţie.
Spre sfârşitul vieţii, naţionalistul şi poetul bucovinean a fost exarh arhiepiscopal; mai târziu a fost ales egumen al Mănăstirii Putna.
Timp de 46 de ani, Iraclie a fost vrednic slujitor al lui Hristos, fiind respectat şi îndrăgit de credincioşii parohiilor pe care le-a păstorit – dovadă a contribuţiei sale la creşterea culturală şi duhovnicească a bucovinenilor. A dăruit din lumina sa şi a încercat să transmită tuturor dragostea faţă de neamul românesc, respectul faţă de tradiţiile şi obiceiurile populare şi iubirea faţă de aproapele, el însuşi implicându-se activ în numeroase acţiuni social-filantropice.
Bogata activitate literară şi pastorală a părintelui a fost desăvârşită de bucuria reuşitelor fiului, Ciprian Porumbescu, compozitor bucovinean, artist de geniu al muzicii româneşti, autorul imnurilor naţionale „Trei culori” şi „Pe-al nostru steag e scris Unire”, al „Baladei” şi al primei operete româneşti, „Crai nou”.
Iraclie Porumbescu – chip al preotului bucovinean – a fost comemorat în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor sâmbătă, 11 februarie 2023, în trei locuri dragi în care a poposit de-a lungul vieţii sale: Frătăuţii Noi, Stupca (acum localitatea Ciprian Porumbescu) şi Mănăstirea Putna.
Evenimentele omagiale, desfăşurate cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Calinic, au avut loc în contextul declarării la nivel naţional a anului 2023 ca „Anul cultural Ciprian Porumbescu”, precum şi cu prilejul „Anului comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti”, proclamat de Patriarhia Română prin decizia Sfântului Sinod, preotul Iraclie fiind un iubitor şi cunoscător al muzicii psaltice. Totodată, anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naşterea părintelui Iraclie Porumbescu.
Dragostea şi recunoştinţa faţă de cei care şi-au lăsat amprenta în muzica şi literatura românească a fost oglindită în amenajarea Muzeului şi a Casei Memoriale a compozitorului Ciprian Porumbescu, obiective turistice care păstrează obiecte şi fragmente din viaţa familiei acestuia, locuri care „vorbesc”, alături de creaţiile literare şi muzicale, despre bucuriile şi tristeţile sufletului bucovinean. (IRINA URSACHI, Arhiepiscopia Sucevei.ro)
Comentarii