Meniul zilei

  Mai zilele trecute, Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) a reuşit să-i surprindă pe destui suceveni publicând mulţime de poze menite să ilustreze (cel puţin) cât de frumos arată „mâncarea de spital”, inclusiv cu precizarea că din aia sunt hrăniţi pacienţii (meniul fiind stabilit de un nutriţionist, în funcţie de suferinţele acestora) şi că tot din aia, dacă (o) doresc, îmbucă medicii s.a. Meniul zilei a ajuns repede în vitrina generoasă a reţelelor de socializare, exact ca urmare a unor critici pe acest subiect şi la puţină vreme după ce SJU fu iar în atenţia ţării printr-un subiect negativ. Dar probabil că autorii „replicii” au avut în vedere inclusiv că, astfel, vor da încă mai multă apă la moara opiniilor pro şi contra (sau invers: contra şi pro). Urmărind o parte dintre comentarii, am sesizat că au fost şi unele ce puneau în comparaţie (în tot felul de direcţii) meniurile de spital cu cele de restaurant sau pe cele astfel etalate de spital cu cele de acasă, inclusiv în ideea că nu mulţi suceveni izbutesc să-şi pună pe masă (inclusiv din lipsă de parale, de ştiinţă, imaginaţie şi, nu în ultimul rând, de nutriţionist) feluri variate ca cele de la… Ca să mă expun, ca să ajung în gura lumii (căci, la urma-urmei, ce-şi doreşte ziaristul?!; nu neapărat să i se dea crezare cât atenţie!!!), am reţinut ca fiind de oarece justă punere în realitate opinii potrivit cărora nimeni să nu-şi vrea prânzul la vreun spital; însă, dacă survine nevoia, urgentă ori cronică, să-şi dorească sănătate şi refacere,  nu musai dejun ca de Crăciun „la mama acasă” ori pizza, spaghetti, hamburgeri şi chebab ca la un (sau o?!) food court. Că ce naşpa-i mâncarea de spital!!! Pe lângă faptul că te găseşte bolnav şi, ca atare, aproape mort de necăjit, este şi fără sare, şi fără untură, şi fără o bere măcar…