Urmăresc demult fenomenele noastre politice şi câteodată mă minunez de inteligenţa, experienţa şi stăpânirea de sine a câte unui politician, dar de cele mai multe ori descopăr iniţiative ticăloase precum şmecheria, inducerea în eroare a colegilor de guvernare şi a cetăţenilor, minciuna şi chiar prostia. Dar nu mi-am închipuit că politica poate deveni şi perversă: între ceea ce gândesc, ceea ce spun şi ceea ce fac mulţi, prea mulţi politicieni nu mai există mare legătură. Lucrurile o iau razna de tot când, înţeleşi în prealabil, liderul unui partid lansează o idee despre ce ar urma el să facă, iniţiativă care i-ar putea aduce multe voturi de la o anume categorie socială, numai că respectiva idee nu e fezabilă, aşa că vine economistul, finanţistul, colegul de partid cu care s-a înţeles dinainte de debitarea gogoriţei, şi drege busuiocul cam aşa: da, şi noi am vrea să impozităm cu 1% cifra de afaceri a firmelor, dar, dacă mai adăugăm şi taxa asta în plus, nu ştiu cine va mai produce ceva în România. Şi atunci de ce altceva a fost enunţată ideea decât spre a-i aburi pe alegători?
De ceva vreme abureala în spaţiul public s-a tot perfecţionat, încât reuşeşti cu greu să răzbaţi prin ceaţa densă într-anume provocată. Iar unul din domeniile vizate este acela al prognozei politice, cel mai exploatat moment fiind lansarea candidaturilor prezidenţiale, iar al doilea ca interes politic al social-democraţiei noastre este viitoarea rotativă a guvernelor de la sfârşitul lunii mai.
În domeniul alegerilor prezidenţiale, au intrat în funcţiune „artişti“ celebri precum Cristoiu, Chirieac, Dumitrescu, Badea, Ciutacu… şi marile concerne mediatice de manipulare a conştiinţei publice, rolul central revenind câtorva firme de sondare a opiniilor electorale, ultima, una braziliană, însă patronată tot de un român, semn că e posibil să aibă sediul tot în România. Sondajul nu are la bază vreo statistică a intervievării faţă către faţă, nici măcar prin telefon, fiind pur şi simplu cică o rezultantă a postărilor de pe Net, postări care nu au mare legătură cu realitatea de fapt, ci cu serviciile de trolling ale formaţiunilor politice interesate.
Sondajul statuează fără dubii acelaşi scenariu agreat de PSD şi anume că fostul candidat Mircea Geoană, pierzătoriul în faţa lui Traian Băsescu hăt în 2009, are cele mai mari şanse în turul al doilea din 2014, la fel cum se petrecuseră lucrurile în 2009, când era dat de departe câştigător. Se spune că el însuşi şi l-ar fi plătit. La fel s-a întâmplat în 2004 când Adrian Năstase era cotat în fals de mai toate casele de sondare ca viitor preşedinte, realitatea provocându-i o rană la gât şi o pârnaie. Tot aşa a pierdut şi Victor Ponta în 2014. Celălalt candidat cu şanse ar fi Laura-Codruţa Kovesi, scoasă în faţă înadins pe locul „scuipaţi aici“.
Veţi spune că lansarea candidaţilor cu devansarea şi furtul startului este greşită tactic: condusă de aceiaşi cai bălani uitaţi în scheme de foştii tovarăşi, nu sunt în stare să menţină treaz în crescendo interesul pentru personalitatea candidaţilor, punctul culminant fiind ziua alegerilor, şi îşi epuizează emoţional electoratul favorabil, moment în care contracandidaţii dau lovitura – schemă clasică – şi pierd voturile.
Celălalt domeniu al perversităţilor politice e rotativa guvernamentală din mai, a.c.: vine dl Marcel Ciolacu, viitorul prim-ministru, şi afirmă răspicat că se va respecta întocmai protocolul alianţei de guvernământ, dar în secunda următoare revine şi anunţă că PSD va face alt program de guvernare, deşi programul actual a fost aprobat de Parlament la învestitura actualului guvern. Ba chiar Domnia Sa va opera schimbări în guvern, ca şi cum n-ar fi o coaliţie la Palatul Victoria. Alt caz pervers la Ministerul Educaţiei: se alcătuieşte de comun acord proiectul noii Legi a Educaţiei, dar un secretar de stat pesedist şi dl Vasile Dâncu se trezesc să-l conteste…, ca să pice de fazan noua ministră a Educaţiei. Or toată lumea ştie că brambureala din învăţământul românesc e datorată doamnei Ecaterina Andronescu şi PSD.
Din ce se vede, nu e deloc sigur dacă PSD vrea rocadă la 25 mai sau instabilitate politică şi criză guvernamentală.
Comentarii