Anorexie (de pandemie). În pandemie, a crescut numărul românilor cu tulburări alimentare. Aşa-zisa „anorexie nervoasă” ori anorexie de izolare, de stres. La noi s-au înmulţit cazurile de anorexie, o boală care pune vieţi în pericol, pentru că acei oameni, în special femeile, se înfometează intenţionat ca să îşi menţină greutatea deja scăzută. În plus, e uşor să ajungi de la anorexie la bulimie – mâncat necontrolat urmat de vărsături şi laxative sau exerciţii fizice intense – şi invers, căci ambele se regăsesc în aceeaşi sferă a tulburărilor de alimentaţie, explică psihologul Raluca Chişcu: „A fost o creştere semnificativă a numărului de adresări către psihiatri – o apreciez undeva la peste 30%. Comparativ cu alţi ani, nu o pot pune pe seama altor factori decât cei care ţin de pandemie: izolarea socială, folosirea frecventă a reţelelor de socializare, mesajele îngrijorătoare legate de faptul că o să ne îngrăşăm. Toate au condus la o activare a unor factori genetici deja existenţi.”. (Libertatea.ro)
Chei. „Am devenit casa ta de fier, / Safeul cu tainice-ncuietori, / Şi m-ai umplut de ani, /Fişicuri, fişicuri. // Descuie-mă, Timpule, /Ia-ţi anii-ndărăt /Pe toţi, / Sau măcar o parte, / Pe-aceştia din urmă / Vreo câteva zeci. (…) Ia-ţi anii, / Ia-ţi anii, zic! / Ascultă-mă, / Descuie! / Ah, ticălosul, / A pierdut cheile.” (Mihai Beniuc, „Cheile”, 1964)
Grafoman. „Una dintre constatările cel mai adesea adusă în discuţie este aceea că se scrie tot mai mult şi se citeşte tot mai puţin. Că se scrie mult n-ar fi rău, dacă s-ar scrie bine şi corect româneşte. Rău e că scrie prost, agramat şi că se citeşte puţin, ştiut fiind că fără lecturi formative şi fără o minimă cunoaştere a regulilor de bază ale gramaticii nu poţi fi numit scriitor nici de cea mai binevoitoare rudă de gradul întâi. Deşi la noi a ajuns prin filieră franceză (graphomanie), grafomania este un termen format din elementele de compunere savantă graphein – a scrie şi mania – nebunie, ambele greceşti. Cuvântul astfel rezultat poartă noima de tendinţă patologică de a scrie mult şi fără rost, el aflându-se, prin derivare regresivă, la originea grafomanului, maniac al scrisului. Din greaca veche vine, trecând tot pe la francezi, şi sinonimul graforee (graphorrée), graphein – a scrie, rhein – a curge. Grafomaniei, odată instalate, nu-i mai stă nimic în cale, deşi are şi un oponent semantic: grafofobie, teama de a scrie, graphein+phobos – frică. Zice Rebreanu: Tot citind, a început şi el să scrie.” (C. Voinescu)
Hemingway. În 2010, la editura Universităţii Yale a apărut o carte intitulată „Spioni: Mărirea şi decăderea KGB-ului în America”. Bazată pe cercetările unui fost ofiţer KGB care a răscolit arhivele sovietice datând din epoca lui Stalin, cartea a dezvăluit că Ernest Hemingway a fost, de fapt, agent secret. Sau cel puţin a încercat să fie. În 1941, romancierul a fost recrutat de agenţii KGB sub numele de cod „Argo”. Hemingway s-a mai întâlnit cu agenţii sovietici în cel puţin două ocazii, o dată la Havana şi o dată la Londra. Cu toate acestea, ruşii au descoperit rapid că, deşi Hemingway ştia să scrie cărţi foarte bune, nu avea stofă de agent secret. Nu le-a furnizat niciodată informaţii valoroase şi, după cum au notat ofiţerii KGB în rapoarte, datele venite de la Hemingway „nu au putut fi verificate în teren”. Practic, Hemingway a fost un spion prost şi le-a livrat sovieticilor fabulaţii pe post de informaţii. La începutul anilor 1950, sovieticii au renunţat la Hemingway şi au tăiat definitiv legătura cu el, punând astfel capăt poveştii „Bătrânul şi KGB”. (Incredibilia.ro)
Invidie. Anul 2021 a fost cel în care pubela mea a ieşit mai des în stradă decât mine…
Invitaţie. Noua formulă de invitaţie galantă, în pandemie: N-ai vrea, dragă, să urci până la mine… ca să te speli pe mâini!?
Lalea. Un mare om de afaceri este internat în spital, dovedit „pozitiv”. Nervos şi furios pe toţi, el se poartă foarte urât cu tot personalul medical, de la medici până la femeile de serviciu. Numai asistenta-şefă pare sa-l suporte. Într-o zi, ea îi spune: Trebuie să vă iau temperatura. Dar pentru asta, nu pot folosi un termometru oral, ci unul rectal. Omul se înfurie şi înjură, ca de obicei, dar până la urmă se întoarce pe burtă. După ce asistenta îi pune termometrul în fund, ea zice: Trebuie să mă ocup de altceva, câteva minute. Nu te mişca, revin imediat. Şi pleacă, lăsând uşa salonului larg deschisă. Omul strânge din dinţi, stând aşa şi auzind oamenii chicotind pe culoar, sau chiar râzând în hohote. La un moment dat vine doctorul în salon şi întreabă: Ce se petrece aici? Furios, pacientul răspunde: Ce, doctore, n-ai mai văzut un om căruia i se ia temperatura?! La care, medicul: Ba da, dar nu cu o lalea!…
Micromort. „Micromortul” este o inedită unitate de măsură pentru exprimarea mortalităţii. A fost propusă – acum aflai şi eu – încă din 1968 de către un profesor de la Universitatea Stanford. Un „micro-mort” – repet, e o unitate pur statistică – reprezintă, cum denotă şi prefixul (micro), o şansă la un milion că o situaţie de risc se va încheia printr-un deces. Altfel spus – pornind de la ipotetica evaluare a populaţiei de azi a României (20 de milioane) – şi luând în calcul numărul deceselor de COVID-19 înregistrate în ţară la începutul lunii martie 2021 (în jur de o mie), înregistrăm cam 50 de „micro-morţi”?! P.S. Aştept, sincer şi modest, corectura celor mai buni la mate ca mine, merci! P.S. 2. Găselniţa asta îmi aminteşte – cum altfel? – de o glumiţă „comunistă” ce glăsuia că unitatea minimă de măsură a inteligenţei era, atunci, „un miliţian”. Era o răutate, desigur…, de fapt, o formă de protest popular. Adevăr care nu mă poate opri să mă întreb – în sinea mea, desigur – oare câţi „miliţieni” are, în medie, în cap, un onorabil domn poliţist, azi…
Obiecte. Fixaţia care ne vizitează, în măsură diferită, pe fiecare dintre noi, aceea de a acumula, de a păstra inutil prea multe obiecte, nu ar părea atât de absurdă dacă am observa că obiectele au tendinţa intrinsecă de a se strânge laolaltă în preajma noastră.
Pensionare. Pentru autorităţi, la 60-62 de ani, eşti destul de bătrân, vulnerabil şi fragil pentru coronavirus. Dar…. pentru reforma pensiilor eşti încă într-o formă excelentă!!!
Regim (de viaţă). Realităţi: Inventatorul benzii de alergat a murit la 54 de ani. Inventatorul gimnasticii a murit la vârsta de 57 de ani. Campionul mondial de culturism moare la 41 de ani. Cel mai bun fotbalist din lume, Maradona, a murit la vârsta de 60 de ani. James Fuller Fixx, care a declanşat revoluţia de fitness a Americii popularizând alergarea, a murit de infarct în timp ce făcea jogging, la 52 de ani. Dar… inventatorul mărcii Nutella a murit la 88 de ani. Winston, producător de ţigări, a murit la 102 ani. Inventatorul opiului a murit într-un cutremur la vârsta de 116 ani. Inventatorul băuturii alcoolice Hennessy a murit la vârsta de 98 de ani. Cum au găsit medicii că exerciţiul fizic prelungeste viaţa, atâta timp cât iepurele care sare în aer, trăieşte doar 2 ani, iar broasca ţestoasă, care nu face aproape nicio mişcare, trăieşte 400 de ani?! Aşadar: odihneşte-te liniştit; relaxează-te pe săturate; mănâncă ce pofteşti, dar cu măsură; bea o băutură bună, alături de cei dragi; socializează. Bref: fă ce-ţi place!
Succes. Secretul succesului în viaţă este legat de cinste, decenţă şi modestie. Dacă nu ai aceste calităţi, succesul e garantat.
Testare. „Testul călcării pe coadă. Ca să estimezi indicele de normalitate al unui om, observă cum reacţionează el atunci când el este călcat pe coadă. Sunt trei reacţii diferite la călcatul pe coadă: Unul înjură vehement, strigă celui vinovat: dobitocule, trogloditule, etc.! (Reacţia nevrotică, agresivă); Altul suferă şi jeleşte, făcând: miauuu, miauuuu… (Retractilul, defetistul.); Al treilea spune celui care l-a călcat: Vă rog să mă iertaţi că am şi eu o coadă cu care încurc lumea… (Smeritul).” (Vasile Andru)
Comentarii