Au trecut zilele de sărbătoare ale Crăciunului şi ale Anului Nou; bucuria, lumina şi speranţa care le însoţesc ne-au rămas în suflet şi ne dau putere să privim cu încredere în anul în care am păşit, un an pe care îl dorim a fi unul al păcii şi liniştii, al revenirii la normalitate pentru întreaga lume.
În acest spirit a decurs şi ultima întâlnire pentru anul 2022 a cenacliştilor de la Vama, desfăşurată, ca de obicei, a treia zi de Crăciun, zi de sărbătoare şi prilej de bucurie pentru tot ce s-a realizat frumos pe parcursul unui an. La început am primit, după tradiţie, colindători, un grup de copii frumoşi, îmbrăcaţi în splendide costume tradiţionale, copii talentaţi, instruiţi şi conduşi de înv. Eufrozina Morohoschi. Ei ne-au încântat cu câteva colinde tradiţionale şi cu jocul caprei. Nu obişnuim să realizăm un bilanţ, acesta reiese din relatările fiecăruia, din cuvântul de deschidere a preşedintelui executiv, scriitorul Ioan Mugurel Sasu. A fost un an reuşit, cu apariţii şi lansări de carte, cu participări la numeroase manifestări culturale, cu premii valoroase. I.M. Sasu s-a referit în mod special la perioada care a trecut de la ultima întâlnire, în care s-au înregistrat apariţii în presă (articole şi cronici de carte – P. Abutnăriţei şi Luminiţa Ignea), s-au primit invitaţii la festivaluri din alte localităţi din ţară, au fost onoraţi cu premii în cadrul Galei Premiilor Societăţii Scriitorilor Bucovineni Ioan Mugurel Sasu, Cătălina Orşivschi, Paraschiva Abutnăriţei. Preşedintele executiv a recitat un poem deosebit semnat de Constanţa Abalaşei Donose, iar o „crăciuniţă” drăguţă, Daria Bazar, ne-a amintit de zilele copilăriei, când îl aşteptam pe Moş Crăciun, recitând îndrăgitul text al Otiliei Cazimir „Uite, vine Moş Crăciun!”. La momentul de istorie, col.r. Ioan Abutnăriţei s-a oprit asupra personalităţii prof. dr. Ion Filipciuc, cercetător pasionat, căutător al adevărului în arhive, în investigaţii pe teren, care a făcut lumină în mai multe cazuri puse în dezbatere publică. În volumul „Intrarea trupelor române în Bucovina”, prezentat de vorbitor, Ion Filipciuc a lămurit prezenţa în Bucovina a maiorului Anton Ionescu (şi nu a lui Ion Antonescu, cum eronat s-a strecurat în presă), care a intrat în Suceava în 6 noiembrie 1918, cu un corp de grăniceri, şi a arborat drapelul tricolor pe turnul Palatului Comunal, Suceava fiind astfel prima localitate liberă din fostul Imperiu Austriac. Având în vedere şi fapta acestui curajos ofiţer, col. Abutnăriţei a exprimat regretul pentru insuficienta atenţie care se acordă, în zilele noastre, eroilor. Subsemnata şi Costel Simirea au realizat scurte portrete în versuri dedicate colegilor, cu accent pe reuşitele din acest an. Facem precizarea că evoluţia lui Costel Simirea s-a concretizat într-un adevărat pluguşor, cu versuri pline de umor, interpretate cu talent şi însoţite de sunete de zurgălăi. Urătorul şi-a prefaţat momentul cu un „Gând pentru Moş Crăciun”, exprimând regretul după copilărie şi după frumoasele tradiţii autentice. Luminiţa Ţaran ne-a delectat cu un „Colind pribeag”, o interpretare originală a poveştilor de Crăciun; Traian Nistiriuc, bucuros de revenirea tradiţiilor (cu sublinierea că unele se comercializează excesiv şi li se deturnează spiritul), a recitat poemele „E Moş Crăciun” şi „Dar de flori şi leru-i-ler” (acest colind, în memoria soţiei) şi, ca să nu ne întristăm, două texte din ciclul „Cupidonice”. Poemul „Cartea” de Mihaela Herghelegiu a fost lecturat de Vasile Aioanei, la care a adăugat un reuşit crez poetic personal şi o selecţie din cugetările lui Ioan Mugurel Sasu. Mihaela Drelciuc a recomandat lectura cărţii lui Salman Rushdie „Quichotte”, prilej de a pune în dezbatere probleme sensibile legate de relaţiile interumane din zilele noastre. Un real interes a stârnit şi prof. Radu Stancu, prin prezentarea recentei cărţi a lui Pavel Filatiev Zov, „Raportul interzis” (Dezvăluirile unui militar rus pe frontul din Ucraina), care, după opinia vorbitorului, dărâmă mitul Armatei Roşii. Prof. Stancu deplânge distrugerea societăţii actuale, consideră că nu se comentează corect eşecul intrării noastre în Schengen. Finalul intervenţiei sale a fost însă optimist: a adresat colegilor o scurtă urătură veselă. În duioase versuri scrise pentru copii, Gheorghe Solcanu a vorbit despre mama. „Mă simt fabulos când vă regăsesc” ne-a mărturisit psihologul şi prozatorul Marian Călinescu, considerând că aceste întâlniri sunt un prilej de formare (artistică, în planul personalităţi) şi ne-a delectat cu întâmplări personale pline de haz. Gabriela Braha şi-a început prezentarea cu o urătură în stil popular, apoi a continuat cu poemul „Tristeţe de iarnă” (mărturisind că nu-i place anotimpul) şi a încheiat cu „Versuri misogine”, mai vesele. Costel Tâmpescu ne-a uimit din nou cu memoria sa (de această dată a ales unul dintre textele subsemnatei) şi şi-a încercat cu timiditate condeiul printr-un „Autoportret”. Constantin Moldovan ne-a impresionat cu un colind mai aparte, „Cântec nebun”, şi cu un foarte reuşit „Sonet”. Poetul opinează că „trăim vremuri nefireşti”, când unele minorităţi „fac legea”, când datinile nu mai sunt sincere, când „fără credinţă / E degeaba Paşte, e-n zadar Crăciun”. Dar în final ne-a înveselit cu o epigramă dedicată „omului vertical” (care este omul de zăpadă!). Am încheiat întâlnirea cu un pahar vesel – de vorbă şi de vin – cum au făcut, sperăm, toţi românii în zilele de sărbătoare, cu speranţă de mai bine, cu gândul ca „cele rele să se spele / cele bune să se-adune”.
Comentarii