„Metronom” sau, prin iubire, de la muzică la represiune

La zile mari ce cu adevărat sunt acestea, iată că încerc să împerechez nişte gânduri dintr-un alt timp, pe care trebuie să le ştiţi, puse pe hârtie de Mihai Eminescu: …„Mână doru-i tainic colo, înspre tine, / Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, / Inima mi-e grea; / Astfel, totdeauna când gândesc la tine, / Sufletul mi-apasă nouri de suspine, / Bucovina mea!” („La Bucovina”) şi …„Spună lumii large steaguri tricoloare, / Spună ce-i poporul mare, românesc, / Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, / Dulce Românie, asta ţi-o doresc” („Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”).

…Gânduri alături de care cu modestie le adaug pe ale noastre, care sperăm să vă găsească bine, oriunde sunteţi şi oriunde ne citiţi.

Tocmai s-a încheiat un important eveniment cultural sucevean, „Zilele filmelor premiate la Cannes 2022 (Les films de Cannes a Suceava)”, prezentate în sala Teatrului Municipal Matei Vişniec.

În secţiunea „Un Certain Regard” a festivalului, premiul pentru regie a revenit filmului „Metronom”, de Alexandru Belc, film care îşi ia titlul de la cunoscuta emisiune „Metronom” a postului de radio „Europa Liberă”, din anii ’70.

Unul dintre fenomenele complexe ale opoziţiei faţă de comunismul impus în România, ca şi în întreaga Europă de Est, a fost acela dezvoltat de celebra emisiune muzicală „Metronom”, realizată de legendarul Cornel Chiriac, reputat jurnalist şi redactor muzical al postului de radio „Europa Liberă”, un erou în lupta împotriva comunismului, asasinat în 1975, la München.

Emisiunea „Metronom” începuse să fie din ce în ce mai ascultată de tineri, mai ales liceeni sau studenţi, care reuşeau prin aceasta să cunoască nu doar fenomenul muzical care luase amploare în acea perioadă în lumea liberă din Vest, ci şi efervescenţa culturală şi spiritul de libertate al epocii, în opoziţie cu austeritatea şi declinul social-politic din ţară. Era un fel de Woodstock, „un simbol al libertăţii” pentru mulţi tineri din România, după cum declara la Cannes chiar Alexandru Belc, regizorul filmului.

Pentru regimul comunist, potenţialul pericol al emisiunii muzicale devenise evident şi neliniştitor, iar măsurile luate pentru contracararea fenomenului îşi amplificau treptat intensitatea (mai ales după nefastele „teze din iulie” 1971, când „linia partidului” şi-a schimbat direcţia, de la totalitarism la dictatură, de la „dictatura proletariatului” la cea personală a conducătorului).

Filmul se dezvoltă în jurul acestui fenomen, pe fondul unei poveşti de dragoste adolescentine. Un film despre adolescenţă şi liceu (simbioză fericită!) în care eroii filmului (Ana şi Sorin, elevi ai unui liceu bucureştean) se confruntă cu poliţia politică a acelui regim represiv şi revolut. Un joc al dragostei şi al delaţiunii în „deşertul de cenuşă” al regimului totalitar românesc, aprehensiv şi claustrant, devenit apoi eretic, faţă de cei ce l-au creat, prin accentele-i filetiste şi demolatoare.

De aici – în atmosfera anului terminal de liceu, în care dragostea şi studiul se întrepătrund, în care efuziunile adolescenţei, cu nevoia lor de intimitate şi eliberare, sunt greu de stăpânit – începe prima lecţie dură de viaţă, confruntarea inegală cu instituţia represivă a Securităţii şi slujbaşii ei care acţionau cu zelul distructiv şi incapacitatea de înţelegere a ceea ce, de fapt, voiau tinerii în tendinţa lor instinctivă, şi apoi conştientă, către o viaţa normală.

Scenele anchetei, colective sau individuale, asupra tinerilor denunţaţi, impresionează prin violenţa disproporţionată faţă de vârsta „inculpaţilor”. Anchetatorii, vulgari şi ignoranţi, intimidează prin zelul lor arivistic, pentru a anihila personalitatea tinerilor acuzaţi de încercarea de a contacta postul de radio mai sus amintit. Într-un mod aparent diferit, cu ipocrizie disimulată şi cinism, şeful lor, colonelul de securitate (interpretat de Vlad Ivanov), încearcă atragerea Anei (Mara Bugarin), adolescenta de 17 ani, personajul central feminin al filmului, în clubul „turnătorilor instituţionalizaţi”, al colaboratorilor. Ana devine, astfel, victima colaterală a „trocului” cu securitatea, făcut de prietenul ei, pentru obţinerea unui paşaport de plecare „dincolo”, dincolo de „cortina de fier”.

VIOREL CHIRICA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: