La mare preţ

…La început de toamnă, devenise clar: în marile reţele de magazine, uleiul, zahărul, untul şi laptele, ceapa şi cartofii etc. se scumpiseră oficial, faţă de primăvară, cu 15-23%. Iar în magazinele mai mici, cu şi mai mult. Din motive numeroase, evidente şi ascunse, urgente şi cu bătaie mai lungă. Fiind imposibil să ocoleşti magazinele alimentare, ţi-e deja foarte clar că toate mărfurile au luat greutate în preţ, deşi pe alocuri producătorul sau comerciantul le-a ajustat din gramaj ori ofertă. Dar, bunăoară, fie că e cutia mai mică, fie că eticheta se referă la suta de grame…, tot aia e. Cine are cu ce cumpără şi consumă (eventual apelând la rezerve, când acestea există), cine nu are cu ce aşteaptă subvenţiile şi tot cumpără şi consumă. Până şi cei care voiau să achiziţioneze crănţănele pentru căţei pe tichetul social s-au prins că pot aborda în acest sens mezeluri dintre cele mai ieftine. E penurie şi pentru patrupede, acestea ar trebui să priceapă că ţara nu le-a majorat şi lor alocaţia de „hrană umedă”! Aşa cum ţara darnică, în context, nu face prea mare diferenţă între consumatorul teoretic sănătos şi cel practic bolnav, nevoit să aleagă potrivit recomandării medicale. Cât despre românul cel mai sărac (care o fi având tichet bilunar, dar n-are barabule, popşoi, găini şi purcel)… până şi el are şansa să se „înfrupte” cu mălai, paste făinoase şi ceva pe lângă. Că unele din astea au rămas dintre cele mai ieftine. Deşi făina de porumb de anul trecut, de la 2,5 s-a făcut 3,5. De altfel, cum se cade, căci kilul de grăunţe pentru găini se vinde cu 1,3 din bătătură şi 1,5 în piaţă… Iar la o aşa socoteală, e clar, unora chiar le vine să zgârie mălaiul…de un fapt consumat şi nici nu poţi să schimbi trecutul.