Ion Filipciuc despre Eminescu

Dr. Ion Filipciuc, venind de la Costişa să conferenţieze despre Eminescu, a adunat la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava neaşteptat de mulţi suceveni în amiaza grea de căldură şi de furtuni nehotărâte a lui 15 iunie 2022. A refuzat microfonul, deoarece ştia încă din nopţile în care s-a oferit să-i păzească stupii lui George Ungureanu pe atunci spre suta de ani că i se aude glasul până departe, ţinând urşii în cumpănă. Urşii, în acest caz nu s-au aflat în blândul public sucevean, întotdeauna recunoscându-se cucerit de lecturile istoricului, cercetătorului literar din Eminescu şi de interpretările date documentelor privindu-i viaţa, dar conferenţiarul s-a comportat ca şi cum, singur fiind la masa pe care şi-a desfăşurat însemnările care oricum îi erau de prisos, i-ar fi avut alături pe Nicolae Georgescu şi Theodor Codreanu, adică imaginând replici şi fandări cu spada, scânteietoare dialoguri şi dueluri. A început cu adevărul pentru Eminescu, adevărul la Eminescu, cu viaţa întru adevăr a lui Eminescu şi nu martor al adevărului, cum spunea unul din eminescologii săi favoriţi, plin de patosul adevărului şi nu al veracităţii, cum formulase un respectat istoric. Un Eminescu în stare să lase lumea să dispară decât să o salveze printr-o minciună, cum declara el însuşi prin gura unui alter-ego din proza sa. Apoi a trecut la lecturile lui Eminescu, lecturi pe cât de uriaşe pe atât de dificile încă din adolescenţă, care l-au înarmat pentru războaiele sub stindardul adevărului. Şi ca într-un concert cu public avizat, în ultima parte ne-a răsplătit şi ne-a încântat cu piesele sale de mare virtuozitate: adevărul despre data naşterii lui Eminescu, despre numele şi povestea prenumele său, adevărul despre minciunile generate de corecturile aplicate versurilor sale din volumul de poezii din 1883. Adevărul despre originea sa bucovineană. Adevărul despre boala şi sfârşitul său: „Eminescu a murit de inimă!” Şi ca o încoronare a palpitantei, fermecătoarei sale conferinţe, versul care îi place cel mai mult: „Când însuşi glasul gândurilor tace”. Ion Filipciuc l-a rostit visător şi dintr-odată toţi i-am dat dreptate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: