Purtătoare de seminţe de lumină, cărţile sunt tovarăşi de drum care nu trădează, care ne îmbogăţesc, care ne produc bucurie. La o dublă sărbătoare a unor cărţi scrise frumos, cu sufletul, într-un timp confuz, ca o atenuare a unor trăiri nedorite, ne-a provocat scriitoarea dorneană Jenica Romanică. Sub semnătura sa au apărut în 2021 două cărţi cu mesaj optimist, purtând titluri pe măsură: „Vorbeşte-mi despre fericire” şi „La Rai… pe-un picior de plai” (proză scurtă şi jurnal). I-au fost alături membri ai Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Arboroasa”, membri ai Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, ai filialei Vatra Dornei a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ai Societăţii Scriitorilor fără Frontiere, entităţi culturale din care autoarea face parte, dar şi reprezentanţi ai Asociaţiei „La Dorna nouă ne pasă”, în care autoarea activează ca voluntar.
„Doamna Romanică scrie mereu, temele şi stilurile abordate sunt diferite, unele foarte actuale” a spus Nicoleta Todaşcă în deschiderea manifestării ce a avut loc pe 5 mai, în sala „Ion Luca” a Bibliotecii Municipale „G.T. Kirileanu”. Vorbitoarea a amintit că numărul volumelor publicate de autoare constituie o cifră rotundă – 10, din care trei în calitate de coordonator, volumele regăsindu-se într-o expoziţie. Jenica Romanică a motivat alegerea titlurilor şi a mărturisit că s-a dedicat scrisului care a constituit în perioada de pandemie un sprijin, o adevărată terapie. Prin primul volum a intenţionat să convingă cititorii, printr-o poveste fericită, că omul trebuie să preţuiască momentele simple şi sentimentele profund umane, în primul rând iubirea, utilizând ca argument şi scrisori ale lui Constantin Noica, Al. Vlahuţă, Einstein. În al doilea volum, pe lângă trei proze scurte, a utilizat jurnalul – pentru că agreează acest gen de scriere – considerându-l „un document pentru mai târziu”. Şi-a propus, prin titlu şi conţinutul prozelor scurte, să definească imaginea frumoasă a ţării, a locurilor unde trăim şi pe unde trecem. Dacă primul volum este ilustrat cu câteva desene ale autoarei, cel de al doilea este ilustrat cu lucrările unui beneficiar al Asociaţiei „La Dorna nouă ne pasă”, tânărul Florin Gireadă, care a mărturisit cu emoţie că e copleşit de „un sentiment măreţ”, pentru că n-a visat să lase un semn „într-o carte specială”. Petru Ariciuc, şeful serviciului Salvamont a apelat la o imagine sugestivă: „Râurile Dorna şi Bistriţa, care se unesc la Dorna, ne sugerează să fim uniţi în promovarea binelui. Şi Via Transilvanica uneşte oamenii. Asta face şi cartea, uneşte instituţiille din oraş preocupate de valori, de mai bine pentru toţi”. Va fi în iunie o a doua ediţie a festivalului organizat de asociaţie, pentru desfăşurarea căruia va oferi tot sprijinul necesar. Profesorul Mihai Ţarcă, reprezentant al asociaţiei, îşi exprimă respectul pentru prof. Jenica Romanică, fostă colegă de cancelarie, care a educat generaţii de elevi dintre care unii au în prezent responsabiltăţi deosebite, respectul pentru activitatea de voluntariat în cadrul asociaţiei, unde postulatele sunt simplitatea vieţii, dăruirea de sine, „un pic de bine” pentru beneficiari. Prof. Ţarcă exprimă speranţa într-un viitor mai bun şi mai cooperant între toţi membrii societăţii dornene. Opinia prof. Gruia Ungurian, vorbind despre primul volum, e că „iubirea este piatra de temelie a universului, nu e o chimie, e o compatibiltate energetică între oameni. Fericirea înseamnă o viaţă trăită alături de cine trebuie”. Prozele din cel de-al doilea volum „provoacă dependenţă, te îndeamnă să ajungi în locurile mirifice descrise de autoare”. Cu ideea că jurnalul este o posibilă oglindă a timpului s-a declarat de acord şi poeta Anica Facina. Exemplificând cu citate din al doilea volum, convinge auditoriul că există în ţară locuri minunate, adevărate „raiuri”, unul găsindu-se în satul natal, un loc străbătut în copilărie în drumul spre şcoală şi care se numeşte chiar „Dealul Raiului”. Ca un dar pentru cei 38 de ani de căsnicie, pe care familia Romanică i-a împinit chiar pe 5 mai, citeşte poemul propriu „Nu-mi vorbi de fericire” şi oferă flori simbolice, roşii, galbene şi albastre, spre a sublinia patriotismul sincer al familiei. „Cărţile doamnei Jenica sunt o bucurie şi o mângâiere a sufletului” a spus Aldona Patraş, o lectură potrivită pentru vremea de pandemie. Un vechi tovarăş de drumeţii (soţii Romanică sunt împătimiţi drumeţi pe munţi), Mircea Drăgan, îi admiră pentru dragostea lor faţă de natură, faţă de munte, pentru prieteniile ce s-au legat în acest context. Fiind provocat, Tirel Romanică a mărturisit, cu umor, care este secretul unei căsnicii armonioase (pentru care sunt admiraţi soţii Romanică), iar Nicoleta Todaşcă a citit poemul sugestiv „Tu”, din volumul de poezie al autoarei „Fragmentarium în clepsidră”, subliniind că valoarea prieteniei se măsoară prin calitatea oamenilor.
Subliniem, în încheiere, câteva principii pe care le reţinem din aceste volume: Niciodată nu eşti singur!, părinţii sunt datori să-şi educe copiii în spiritul binelui, toate valorile trebuie preţuite, omul – dacă vrea să răzbată în viaţă – trebuie să fie optimist, să răspândească lumină, să aibă încredere în forţele proprii şi în forţa binelui, în puterea iubirii şi a comunicării dintre oameni. Un model ni-l oferă autoarea, Jenica Romanică!
Comentarii