Pe agendă

La vremea lor, au atras atenţia, generând discuţii, proiecte, angajamente, (şi) titluri/subiecte ca acestea: „39% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional” (în 2019); „Analfabetismul funcţional din România depăşeşte 50%” (în 2021). Desigur, erau avuţi în vedere mai ales elevii, însă extrapolările erau şi ele de înţeles, cu trimitere la elevi de ieri, de alaltăieri, de odinioară. Inclusiv cu trimitere, în context, la tot felul de persoane din jur care, aşa cum demult se zice, se pricep straşnic la politică (iar unele dintre ele chiar se urnesc din case să voteze la alegeri), la sport, la modă şi la gătit, inclusiv la pandemii (leacuri, vaccinuri ş.a.m.d.), dar nu sunt în stare să citească/să înţeleagă eticheta unui produs, se sperie de datele dintr-o oarecare factură, au dureri de cap când sunt poftite să se decidă (cu argumente) pentru eventuala schimbare a unui furnizor (bunăoară de energie electrică ori gaze). Fie că le recunoaştem, fie că nu – ba poate că, mai mult sau mai puţin, corespundem chiar noi unor astfel de tipare – astfel de persoane sunt mai departe aici; dacă li se pare că e cazul iau atitudinte, vorbesc, scriu, protestează, se implică până la coate şi până la clăbuci, fac ele ce fac să mişte societatea într-un sens sau altul. Ei, şi ce? E natural. Dar iată că (şi) astfel de persoane rămân pe agendă în calitate nu doar de consumatoare de ştiri, ci şi de generatoare de informaţii elaborate în propriile laboratoare; că şi ele au doi ochi, o minte, iar apoi câte o gură şi degete ca să le transmită. Iar când se vorbeşte despre ştiri otrăvite şi consecinţele lor li se pare mereu că mesajul e destinat altora. Ori chiar că şi un astfel de mesaj e toxic.