Cu paşi repezi se apropie marea sărbătoare de primăvară – Sfintele Paşte. Postul Paştelor este cel mai însemnat post ortodox. În întâmpinarea acestei sărbători este timp de pregătire prin rugăciuni, prin slujbe deosebite şi privegheri, prin milostenie, prin curăţarea păcatelor la spovedanie pentru împărtăşire, iertare.
„Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute” a spus Iisus Hristos. Şi, prin aceasta, ni se deschid pupilele şi ni se ascut urechile, pentru a intra în miezul simplu al existenţei noastre de zi cu zi. Iertarea este o formă de acceptare, care presupune înţelegerea firii omeneşti, toleranţă, blândeţe şi răbdare. Iertarea este o formă superioară de dragoste: dragostea pentru firea omenească şi acceptarea acestei firi buclucaşe, care nu poate fi concepută fără erorile, greşelile, păcatele şi micile sale nebunii. Şi nu doar că putem elibera propriul nostru suflet şi pe noi înşine din închisoarea erorii, a firii rătăcitoare şi a dispreţului de sine, dar, iată, iertarea este un instrument de eliberare pentru cei din jur. Prin iertare, putem să-l dezlegăm pe altul de greşeala sa. Iertându-l, noi îl binecuvântăm, deschidem porţile închisorii în care se cufundă, pentru ca-n inima lui să pătrundă iertarea şi iubirea. În mâinile noastre Dumnezeu a pus pocalul iertării pentru ca, atunci când gustăm licoarea ei, să îndulcim şi sufletul altui om, nu doar pe al nostru. În fiecare zi putem încerca exerciţiul simplu al iertării, căci zi de zi emoţiile şi sentimentele noastre ne pun la încercare această capacitate. Supărarea ţinută rămâne în energia noastră. Colindăm străzile şi apoi ne ducem acasă cu vârfuri măreţe de supărări, cu deşeuri şi cu vorbe-n vânt, care s-ar putea izbi de iertare, ca de un binecuvântat zid al iubirii. Noi însă uităm să iertăm şi, iată, inconştient depunem prin sertarele uriaşe ale universului nevăzut energia unor mărunte greşeli omeneşti. Ne legăm prin ele de oamenii care ne greşesc şi ducem apoi în câmpul nostru de existenţă poveri ce se pot dizolva în câteva clipe. Printr-un simplu cuvânt, printr-o simplă stare de acceptare a firii omeneşti, noi putem purifica inima şi cugetul unui om, precum şi inimile şi cugetele proprii. Să facem în fiecare zi exerciţiul binecuvântat al iertării, pentru ca firea noastră să nu se înrăiască şi să piară în groapa păcatelor altuia. Căci ceea ce nu putem ierta, nouă nu ne iertăm, iar ceea ce nu-i acceptăm altuia, nouă nu ne putem accepta. Inteligenţa, raţiunea înaltă, mintea fascinantă şi memoria fără hotare, pălesc în faţa unei simple bucurii de a ierta. Nu ne-am născut pentru a citi cu toţii Biblioteca din Alexandria, nici pentru a fi cu toţii savanţi şi înţelepţi. Putem alege să facem orice meserie, să ne folosim de raţiune şi de inteligenţă pe cât ne sunt puterile. Dar pentru iertare şi pentru dragoste suntem cu toţii egali. Dacă mături strada, tot ai să te superi şi ai nevoie să ierţi. Şi dacă eşti un savant renumit, ca şi omul de pe stradă, va veni ziua în care capacitatea ta de a ierta va fi pusă la încercare. Iartă întotdeauna când altul îţi greşeşte, pentru ca greşeala lui să nu rămână agăţată de tine şi de viaţa ta, iartă-i altuia păcatul, ca să te poţi elibera de propriul tău păcat şi să cunoşti în experienţa acestei vieţi libertatea şi strălucirea inimii tale. Păcatele altuia se ţin după tine când nu eşti capabil să i le ierţi. Iată ce simplu poţi învăţa că energia negativă pe care vrei s-o îndepărtezi prin exerciţii nenumărate dispare prin iertare.
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii