Martie, Mărţişor, Germinar era prima lună a Anului nou roman, dedicată lui Mars, zeu al războiului, dar şi zeu protector al vegetaţiei şi conjugalităţii. Martie este debutul anului agrar-pastoral. Încep muncile agricole, aratul, semănatul, se îngrijesc livezile, grădinile, stupii sunt scoşi din hibernare, încep să se întoarcă la cuiburi păsările migratoare. Zilele sunt capricioase – Dochia îşi scutură cojoacele (1-9 martie). Vin din urmă Moşii de primăvară, închipuiri mytologice de origine traco-getică, care alungă frigurile iernii. Moşii călătoresc 9 zile, până la 17 martie, la Alexii (Ziua Şarpelui, când ies reptilele din văgăuni subterane), definind un timp de instabilitate meteo, zile ornitologice – acum sturzul, berzele, mierlele, rândunelele au de înfruntat ultimele pâlcuri de omăt, migrează acasă, cum se remarcă mai ales după stilul vechi. În aceste zile, odinioară, ciobanii se urcau pe stoguri şi ameninţau iarna cu topoarele, pescarii ţineau post pentru a fi norocoşi la baltă, iar sătenii, la primul cântat al cucului, trebuiau să fie sătui şi să aibă bani în cingători.
Dochia din calendarul popular are corespondenţe cu zeităţile vechi ale altor seminţii: Diana, Juno (Roma), Hera, Artemis (Grecia), sintetizate în Terra Mater. Dochia, după părerea unor etnologi, poate fi şi Cuvioasa muceniţă Evdochia (pomenită de Biserică chiar pe 1 martie). Or fi toate coincidenţe? Punem firesc întrebarea având în vedere „vremurile tulburi ale religiei în trecerea de la Zamolxis la creştinism” (Camilar). E de văzut şi cartea „Vieţile sfinţilor”/„Proloagele”, în care sunt numeroase date credibile, dar şi destule construite cu fantezie imaginativă. Istoria Dochiei (Daciei) e de regăsit în multe pagini folclorice-literare la noi. Subliniem doar „mărţişorul” (1 martie), „un obicei carpatin ce simbolizează printre altele, zilele anului adunate într-un şnur bicolor tors de Dochia în timpul urcuşului pe munte” (Camilar). Povestea celor 12 cojoace este una dintre cele mai frumoase poveşti pastorale de la noi. După cum şi ziua de 8 Martie, închinată femeii, ar trebui să fie o poveste. „Femeia ca o efigie a deznădejdii” (M. Camilar)… La 9 martie Biserica îi pomeneşte pe cei 40 de Mucenici din Sevastia. Sătenii cu mai multă chemare la folclor decât la Biserică au minimalizat sensul sacrificiului, socotind că e mai potrivit să închine… 40 de păhărele în ziua celor pomeniţi!
În cursul acestei luni (e obligatoriu să avem în vedere data Paştilor!) e de subliniat perioada Păresemilor, cele 40 de zile de post anterioare sărbătorii Paştilor/ Învierii. În prima zi de post (Lunea curată) are loc Spolocania, după petrecerile cu hore şi muzicanţi din intervalul Câşlegilor (la o anume casă se organizau refenelele), ultima noapte a Câşlegilor fiind numită Noaptea bobilor. În Calendarul popular al acestei perioade sunt speciale următoarele zile: Săptămâna albă sau Săptămâna nebunilor (când proştii, nebunii şi urâţii căutau însurătoarea şi erau cununaţi în Joia nepomenită), apoi zilele gadinilor şi sâmbăta Sf. Toader. Săptămâna anterioară acestei sărbători se numea Săptămâna Cailor lui Sântoader (v. Sâmbăta Sântoaderului, trimitea la sărbătoarea romană Equiria când aveau loc întreceri cu cai, consacrate zeului Marte). Şi tot în Martie, Lunea curată sau Lunea ciorilor, Marţea blidelor (Marţea viermilor ori Marţea încuiată), Miercurea strâmbă, Joia apelor sau Joia furnicilor, Alexiile (17 martie, Ziua Şarpelui). E de reţinut că în această lună are loc echinocţiul de primăvară la 21 martie, iar la 25 martie (Ziua cucului) e sărbătoarea Bunei Vestiri (Blagoveştenia) – arhanghelul Gavril se închină Mariei şi o binevesteşte că a fost aleasă pentru a întrupa pe Fiul lui Dumnezeu (Mt. 1.18-23; Lc.1.26-35). Arhanghelii sunt fiinţe aeriene, netrupeşti, care ne amintesc de Zburătorul heliadesc, preluat şi de Eminescu.
Comentarii