> La 40 de zile de când distinsa profesoară Lora Bostan a lăsat în urma sa „o pulbere de dor”
Timpul şterge totul în calea sa, acoperă urmele omului pe pământ, dar nu poate acoperi licărul de lumină lăsată în sufletul prietenilor, al celor care i-au fost alături în viaţă, nu poate şterge amintirea. Or, cei plecaţi în veşnicie îşi lasă lumina pe pământ prin fapte şi cuvântul ziditor.
De 40 de zile distinsa profesoară, doctor în filologice, Lora Bostan a lăsat în urma sa „o pulbere de dor”, vorba regretatului şi distinsului său soţ, şi s-a dus ca „roua-n ceaţă” „pe cărarea cea mai dreaptă”, să fie împreună pe veci pentru a purta „cununa tainelor cereşti” cu „Păstorul Mioriţei” – scriitorul, profesorul, savantul, academicianul Grigore Bostan, marele patriot român, fidel luptător pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, care, „plecat spre văi, la rădăcine”, a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, în crângul spiritualităţii româneşti – „un ram înmugurit” şi, de acolo, de sus, din Eterna, „continuă să verse-n glie lumină”.
Lora Bostan, cea care i-a valorificat opera, graţie căreia scriitorul, pedagogul şi savantul Grigore Bostan n-a rămas „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de norii cenuşii ai uitării, cea care aduna seninul neuitării pentru Poetul care i-a dedicat inspiratele versuri: „a mai rămas vreun drum necunoscut / ce paşii mi-ar putea îndepărta / de clipa albă-n care am văzut / cum florile se-apleacă-n faţa ta / cum păsările urcă din tăcere / pe braţul tău ca marmura de tei / cum ochii tăi înseninează cerul / când îmi acopăr fruntea norii grei?”, de-acum înainte o să-i însenineze veşnicia celui ce-şi „pierde vârsta dincolo de soare”.
Tezaurul pe care ni l-au lăsat Grigore şi Lora Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera distinsului şi eruditului cuplu la care au osârduit împreună, pe care trebuie s-o studieze şi s-o cunoască tinerii studioşi – monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, volumul „Pagini de literatură română”.
Distinsa profesoară Lora Bostan, cea care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, de limba şi literatura română, continuă să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Îi preţuim meritele şi îi păstrăm luminoasa amintire celei ce „pe un colţ de cer”, împreună cu „păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură în sufletele celor care i-au cunoscut, care îi preţuiesc şi îi iubesc. Constatăm cu regret că tot pierdem ce avem mai de preţ, că devenim tot mai săraci spiritualiceşte. E trist…, dureros de trist…
Ce rămâne dintr-o stea căzătoare? Ce rămâne din boierimea spiritualităţii neamului românesc?…
Le vom păstra mereu un loc în inima şi în sufletul nostru!
FELICIA NICHITA-TOMA,
„Zorile Bucovinei”, Cernăuţi
Comentarii