După 30 de ani

…Dificil de vorbit despre „unire” (ba nu, de pălăvrăgit nu-i greu!; dincolo de Prut, doar 44% dintre cetăţeni ar vrea-o), însă despre „relaţii speciale, privilegiate”, da, acestea nu-s vorbe-n vânt. Recenta întâlnire de la Bucureşti dintre preşedintele României, Klaus Iohannis, şi preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, dintre miniştrii de Externe etc., în contextul celebrării a 30 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale dintre cele două ţări, n-a fost doar simbolică, protocolară. În susţinerea acestei idei este de reţinut că „foaia de parcurs” asupra căreia s-a căzut de acord, în ce priveşte domeniile prioritare în relaţiile bilaterale, are ca principală ţintă „asigurarea ireversibilităţii procesului de integrare europeană a Republicii Moldova”, având ca elemente de fundament consolidarea comunităţii de limbă, istorie şi cultură; fortificarea infrastructurii comune prin construcţia de poduri, desfiinţarea roamingului şi interconexiuni energetice; susţinerea necondiţionată a procesului de reforme şi a integrării europene; dezvoltarea economică şi socială prin asigurarea unor instituţii publice moderne şi a unei justiţii independente. Sunt aspecte concrete, sunt paşi fermi de apropiere, oglindiţi şi în declaraţia fără echivoc a Maiei Sandu: „Contăm şi de acum încolo pe vocea importantă a României în cadrul UE. Integrarea europeană este un obiectiv major al Republicii Moldova, pe care îl putem atinge şi cu susţinerea prietenilor noştri de la Bucureşti. Ne aflăm într-un moment unic din punct de vedere politic la Chişinău (o singură forţă politică, pro-europeană, deţine puterea – n.n.), iar de la Bucureşti avem un mesaj puternic de sprijin. Există toate premisele pentru a obţine rezultate istorice în relaţia noastră”. Aşadar, după emoţionatele poduri de flori din 1990, la 30 de ani şi mai bine, podurile de piatră sunt cât se poate de fireşti.