Buchiseli. Un podium al erorilor (1)

Greşelile de vorbire şi scriere care, pe parcursul a trei episoade ale „buchiselilor”, vor fi…urcate pe un posibil podium al fenomenelor negative din limba română actuală, au făcut în timp obiectul a numeroase intervenţii publicistice de combatere a lor, aparţinând unor lingvişti reputaţi, dar şi unor realizatori de emisiuni de radio sau de televiziune şi de site-uri paralingvistice. Dat fiind că, în ciuda acestor demersuri, abaterile respective par a fi mai degrabă în ofensivă şi expansiune, este mai mult ca sigur că şi aceste rânduri se vor dovedi tot un fel de (slab) strigăt în pustiu. Şi totuşi…

Prin 2016, ca anexă la un raport cuprinzând rezultatele monitorizării posturilor de radio şi de televiziune, echipa reprezentând Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române publica pe site-ul Consiliului Naţional al Audiovizualului (sub egida căruia se realiza cercetarea) un set de „Propuneri de evaluare şi ierarhizare a greşelilor”. După erorile „elementare, clare, indiscutabile”, în aceeaşi categorie A erau vizate „abaterile de la normă mai noi (…) percepute de specialişti ca indicii de incultură (de exemplu: ca şi noncomparativ folosit pentru introducerea calităţii; decât folosit restrictiv în structuri fără negaţie)”. Acestor exemple (pentru că au făcut-o şi alţii) îl vom alătura, pentru a ocupa cele trei locuri de (dez)onoare ale podiumului, pe cel al unei… absenţe nemotivate: a prepoziţiei pe înaintea relativului care îndeplinind funcţia de complement direct. Le vom aborda pe rând…

Aşadar, inamicul public nr.1 al corectitudinii, cu deosebire dăunător în spaţiul exprimării cu larg auditoriu (la televiziune, radio sau de la tribune oficiale), este ca şi, conector „alterat” prin prezenţa inutilă a lui şi. Constatam şi cu alte prilejuri că, în loc să fie evitată ca greşeală, inserţia respectivă s-a răspândit ca o modă nefastă, creându-se chiar impresia că ar fi de bonton, imprimând o pretinsă distincţie vorbirii şi vorbitorului. Din păcate, nu doar „vedetele” promovate de televiziuni pentru „pitorescul” ţinutei, preocupărilor şi frivolităţilor de tot felul sunt promotoare ale acestui obicei lingvistic, ci şi persoane superior educate din categorii profesionale diverse. Nu e deloc de mirare că „virusul” se răsfaţă în lumea demnitarilor şi aleşilor de rang înalt (fără prea multe excepţii). La un moment dat, ascultând discursurile şi declaraţiile unui fost prim-ministru (pentru o scurtă perioadă în această funcţie, fiind „debarcat” de propriii comilitoni), apăruse tentaţia de a-l numi „premierul ca şi”, personajul având, probabil, convingerea evocată mai sus: că această asociere (fără vreun rol comparativ) este un semn de eleganţă şi cultură. În context ar fi de amintit că, prin 2015, Lucian Boia publica un „studiu de sociologie a inculturii” intitulat „România lui «ca şi»”.

Este bine ştiut că introducerea lui şi după un ca generator de cacofonii la întâlnirea cu un cuvânt începând cu anumite sunete / litere a dat curs încercării de evitare a sonorităţilor (pronunţate sau presupuse, în scris) neplăcute sau urât evocatoare. Şi iarăşi se ştie (mai puţin de cei care păcătuiesc apelând la acel ca şi nefericit) că soluţia de eliminare a cacofoniei (aceasta, de altfel, nu de toţi specialiştii condamnată) constă în înlocuirea lui ca prin prepoziţia drept sau locuţiunea prepoziţională în calitate de (a fost ales drept / în calitate de consilier). Evident, pe lângă folosirea acestor elemente lexicale cu statut de prepoziţie se poate schimba (mai ales în scris, care permite reflecţia şi opţiuni variate) cuvântul precedat de ca printr-un sinonim.

De-a lungul ultimilor ani, multora ne-a jenat auzul acest ca şi noncomparativ. [În construcţii de tipul „este la fel de arogant ca şi cei pe care-i acuză de asemenea atitudine”, gruparea este corectă. E drept că pe un site paralingvistic (dictie.ro), într-un top al greşelilor flagrante făcute de un prim-ministru cu „renume” în această privinţă, este inserată pe poziţia 10 „şi construcţia ca şi”, care „nu este nici corectă, nici recomandabilă”, dar citatul de exemplificare dă…cu oiştea-n gard: „Sunt un om plecat de jos care a muncit ca şi voi mulţi ani în acest partid.”. Este limpede că aici nu este o eroare, ci o construcţie în sprijinul comparaţiei. Un alt caz de asociere corectă a celor două cuvinte monosilabice, pe care nu l-am găsit menţionat în surse lingvistice, este cel al unui impersonal urmat de o subiectivă introdusă prin ca şi: Se cuvine / cere / impune ca şi el să fie mai atent; Este necesar ca şi clientul să fie respectuos. Aici însă avem de-a face cu o conjuncţie (conector) şi, respectiv, un semiadverb.] Din multele cazuri percepute, fără criterii în înşiruire (nici lingvistice, nici … politice), prezentăm câteva citate în măsură să ilustreze extinderea şi gravitatea fenomenului, ce pare a nu da semne de restrângere, ci dimpotrivă. Vom da prioritate…personalităţilor.

  • „ceea ce visăm împreună cu cei pe care în mod natural ne simţim ca şi crez, ca şi obiective, ca şi viziune…” (romania.europalibera.org, 15 august 2020; citat Dacian Cioloş, cu o frază cam incoerentă);
  • „cărbunele este condamnat ca şi resursă energetică” (investenergy.ro, 23 ianuarie 2020; în titlu, citat premierul Ludovic Orban);
  • „Sistemul centralizat depăşit tehnic, depăşit ca şi concepţie” (stiripesurse.ro, 18 august 2020; citat Călin Popescu-Tăriceanu);
  • „această posibilă incompatibilitate (…) nici nu a fost menţionată ca şi o problemă” (preşedintele Klaus Iohannis, citat de Agerpres, preluat în evz.ro, 24 septembrie 2020. Dacă redarea este fidelă, după ce „virusul” lingvistic a trecut prin două filtre – Agerpres şi evz.ro, înseamnă că el a contaminat zona de vârf a politicii şi administraţiei. Alte două citate par a confirma nivelul contagiunii: „se va apela (…) la Şcoala altfel, care există ca şi structură..”– K. I., la R.R.A., 3 septembrie 2020; „Asta aştept eu ca şi preşedinte.”, K. I., declaraţie de presă, 16 decembrie 2020, preluată de televiziunile de ştiri);
  • „devine caz, că a fost angajată ca şi consilier debutant” (Traian Băsescu, citat în evz.ro, 18 septembrie 2020; ziaristul reia subiectul într-un comentariu informativ, făcând aceeaşi greşeală: „a fost promovată ca şi consilier al ministrului…”);
  • „a pornit ca şi candidat al UDMR-ului şi a ajuns să candideze ca şi independent” (purtător de cuvânt al UDMR, la R.R.A., 28 septembrie 2020; de unde se vede că sunt contaminate şi minorităţile);
  • „Practic între cele 10 puncte date ca şi diferenţă între mine şi domnul Nicuşor Dan” (Gabriela Firea, declaraţie la „Sinteza zilei”, citată în evz.ro, 30 septembrie 2020);
  • „Nu ţine doar de noi ca şi sistem medical” (ministrul Nelu Tătaru; consemnare ca atare în evz.ro, 19 august 2020).

Acestor citate le-am putea alătura altele din exprimări ale unor oameni de televiziune, medici, reporteri, avocaţi, profesori… Ar fi de menţionat, în final, că, în majoritate, aceste extrase provin din texte apărute în articole ale unor mânuitori ai condeiului publicistic şi este de presupus (fără a avea certitudini) că ei au consemnat cu fidelitate cele auzite…

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: